Cărți noi în bibloteca mea

„Ferigi și elefanți” de C.S.Lewis

Această carte de eseuri este tradusă de Emanuel Conțac, apărută la Editura Humanitas. O carte de eseuri care trebuie să se găsească în orice biblotecă a credinciosului cititor.

Ferigi şi elefanţi

„Unii oameni au pretenţia că văd sporii de ferigă, dar nu zăresc un elefant la zece metri depărtare, ziua în amiaza mare.“ (C.S. Lewis)

În distincta sa înfăţişare scriitoricească, C.S. Lewis oferă cu prilejul acestei noi colecţii de eseuri o apărare a dreptei credinţe creştine, confruntată cu ameninţările evului contemporan. Textele cuprinse aici sondează zone profunde şi sensibile ale sufletului religios, abordând cu simţ logic, cu imaginaţie şi cu exemple captivante probleme specifice discursului de tip teologic, precum noima apartenenţei la Trupul lui Hristos, semnificaţia şi puterea rugăciunii, înţelesul iertării, adevărul istoric al întâmplărilor descrise în Biblie, sau chestiuni ce ţin de un spectru mai larg, cum ar fi atitudinea faţă de război şi faţă de moarte în genere, falsul conflict dintre religie şi tehnologie ori pretenţiile nejustificate ale unora de a descifra sensul istoriei.
Argumentaţia bine închegată şi de o mare limpezime, pusă în lumină de numeroase citate şi aluzii la Scriptură şi pigmentată cu inconfundabile tuşe de umor şi ironie, descoperă cărturarul fermecător şi pătrunzător care în finalul fiecărui pasaj lasă nostalgia vorbei scrise şi graba de a ne adânci în următorul, spre a regăsi savoarea pe care-o au doar fructele coapte ale minţii.

Următoarele două cărți sunt pentru educația copiilor.

„Iubirea ca un mod de viață”-Gary Chapman.
„Inteligența emoțională a copiilor”-mai mulți autori

După ce am să le citesc/citim, o să scriu un review despre ele. Până atunci postez ce spune editura despre ele.

Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor

Pornind de la principiile expuse de Daniel Goleman în extraordinara sa carte Inteligenţa emoţională, autorii acestui volum introduc noi reguli de educare a copiilor. Bazându-se pe o cercetare extinsă, pe experienţa lor şi pe studii de caz, lucrarea de faţă se deosebeşte clar de cărţile tradiţionale despre educaţie. Atenţia se îndreaptă către aspectele emoţionale ale vieţii copiilor, către dezvoltarea lor psihologică.

Scopul declarat al autorilor este acela de a-i ajuta pe cei ce se ocupă de educaţia copiilor să folosească principiile inteligenţei emoţionale cu răbdare şi perseverenţă. Astfel, copiii îşi vor putea însuşi aptitudinile fundamentale pentru o viaţă normală şi fericită, îşi vor consolida trăsăturile de caracter esenţiale.

Pentru că toţi ne naştem, creştem, ne îndrăgostim, ne căsătorim, iubim, înşelăm, divorţăm, plângem, uităm şi iertăm. Pentru că suntem singuri sau împreună, pentru că suntem părinţi sau copii, pentru că ne pasă de cine suntem, de cei din jur, şi mai ales pentru că fiecare dintre noi are o familie pe care o iubeşte şi vrea să o protejeze.

O colecţie intimă de sfaturi, probleme şi soluţii pentru fiecare membru al familiei; o familie cu adevărat fericită.

Iubirea ca un mod de viaţă

Şapte trăsături de caracter ce vă vor îmbunăţi relaţiile cu cei din jur

scrisă într-un limbaj simplu, pe înţelesul tuturor. Cred că oamenii obişnuiţi sunt cei care deţin secretul consolidării unei societăţi în care relaţiile cu ceilalţi sunt fundamentale, în care sprijinul acordat semenilor reprezintă un gest natural şi în care copiii cresc respectându-se unii pe alţii şi, da, chiar iubindu-se reciproc. Lucrurile acestea nu sunt utopice. De fapt, ele sunt cât se poate de tangibile, pentru fiecare om în parte.

Domnul Isus, David Livingstone și Radu Mureșan

Este aproape 1 A.M., și abia am sosit acasă.Sâmbătă dimineața am ieșit din turere de noaptea, iar ieri, și săptămâna care urmează am liber. Azi pe la 17 am ajuns la Radu nost, unde l-am găsit pe fratele nostru Silvian Guranda, care îi făcea masaj picioarelor suferinde ale lui Radu.
Ne dăm seama că și rinichii sunt afectați, nu mai funționează normal; ne dăm seama asta văzând picioarele umflate vizibil, iar mai jos de gambe corpul elimină continuu apă, sau ceva lichid organic transparent . Asta îl deranjează, pe lângă lispa de aer(dispneea) și astenia(lipsa de putere) cauzată de nesomnul și stresul enorm acumulat în săptămâna ce a trecut.
Medical vorbind facem totul, ba chiar mi-am propus să mă ocup, zi și noapte chiar și de „chichițe”. Îi dăm în continuare NORADRENALINĂ pentru a ajuta inima să pompeze în corp sânge; este inotropul ideal care-l dăm în infecții. Radu, colac peste pupăză are peste cancerul pulmonar și o PNEUMONIE, care o tratăm cu antibiotice din 6 în 6 ore. Pentru durere și liniștire îi dăm câte o jumate sau o fiolă intre-venos de tramadol, un opioid ușor care nu dă dependență, și care omoară orice durere pe loc. Pentru edemele(edemele sunt acumularea de lichid , apă în țesuturi, și cum e la Radu- edemele picioarelor- sunt vizibile, aidoma picioarelor umflate, ca un burete cu apă) i se administrează FUROSEMID, un diuretic cunoscut de mai toți bătrânii precum ALGOCALMINUL.
Citind pe blogul Lui Mironel, intitulat Popasuri cu rost , l-am văzut pe Radu Mureșan acolo făcând voia lui Dumnezeu. Știm că simtomele au început cam în zilele acelea, și chiar înainte. O să observați că picioarele lui erau deja cu edeme, un pic îngroșate, ceea ce nu-i normal. Ăsta-i semn că este oarece suferință, afecțiune la rinichi. Bătrânii care știu de FUROSEMID, și de diuretice știu despre ce vorbesc. Iată dovada:

Cum sunt de vizibile edemele, și cum erau de umflate cred că i-a prins bine să se răcorească cu picioarele întinse la briza mării, sau oceanului. Cred că simțea ceva stânjeneală, durere la nivelul picioarelor de pe atunci.

Observați că nu se pot vedea „oul”[limbaj popular], fiindcă țesuturile sunt pline de apă, sunt edemațiate.

Mi-am propus să-i îngrijesc picioarele, și asta fac, să nu se infecteze , microbii putând intra prin atâtea orificii pe unde iese apa. E un har, și asta-l îmbucură pe Radu, se mai răcorește. Fac după-aceea pansamente lejere cu comprese sterile ca să nu-i mai ștergem continuu picioarele.
Are nevoie se cineva continuu, fiindcă dorește să nu-l necăjească picioarele, se mișcă anevoios, transpiră continuu și trebuie șters- și toate acestea îi consumă energia. Nu mai vorbesc de energia care și-o consumă pt WC, și bine că m-a făcut băiat, și că mai vine Cleopatra, soția lui dragă, și Silvian când nu sunt eu, că , și asta aduce mult stres și necaz în inima lui.
Nu-l mai sunați și nu-i mai scrie-ți mesaje fiindcă mi-a dat telefonul mie, eu i l-am lăsat asistenților, că nu mai poate și nu mai are răbdare să citească. Îl doare parcă orice sunet, orice gălăgie, și salonul în care se află e unul din cele mai gălăgioase, sunt multe monitoare care au alarme care sună strident, și numai când pacienții se întorc de pe o parte pe alta, prin sunete ne anunță despre orice evoluție a inimilor lor, avem tot în salonul acela un ventilator care sună continuu, vă dați seama . I-am pus noapte vată în urechi, ce să fac? Facem liniște și mai doarme câte o oră-maxim 2 pe zi, și adesea se trezește din cauza unui coșmar care-l doboară. Sâmbătă dimineața am sunat-o pe Cleopatra să vină de urgență să stea să-l aline. Și bine că a venit, în ciuda faptului că am speriat-o de moarte trezind-o așa de matinal. I-am cerut iertare, nu am s-o mai sun așa, fiindcă o să stăm noi cu el, când nu-i ea acolo, sau altcineva.
Nu poate fi vizitat. Terapia Intensivă e ÎNCHISĂ pentru aparținători. Mai au prilejul unul-doi că-i mai strecurăm noi 30 minute până-n ușă, să-i vadă fața.

Acum o să vă scriu ceva de îmbărbătare și ceva de la Duhul Sfânt, Duhul Domnului(πνεῦμα ὁ θεός, Pneuma ho Theos), sau din imaginația mea.

Odată cu ceaiul și bârfele de la ora 17, noi pocăiții ne zugrăvim așa unii pe alții: penticostalii „spirituali” vorbesc despre baptiști ca despre niște creștini lumești(σάρκινος, sarkinos, lumesc,condus de firea pământească care este σαρκός- sarkos)iar ei(noi) se văd(em), se(ne) consideră(m) πνευματικός, pneumatikos(spirituali), de la πνεῦμα ce se traduce prin Duhul.
Baptistul îl vede pe fratele lui penticostal că se consideră cu Duhul, prea spiritual(πνευματικός, pneumatikos), ba chiar fariseii(Φαρισαῖος, farisaios-de unde și cuvântul fariseu) moderni. Nici unul nici altul nu crește în înțelepciune judecând pe fratele său, ba chiar dracu se perpelește de bucurie că a reușit să distrugă părtășia frățească(κοινωνία, koinonia).
De ce spun asta? Că nu se leagă cum nu se leagă nuca de perete cu textul de mai sus. Ba dimpotrivă. Frații penticostali au reușit să fie în comuniune(κοινωνία) cu baptiștii, și evanghelicii cu ortodocșii. Fără să știe că și „idolatrii”(zic asta că ei folosesc icoane în cult, și alte cele ce-s sare-n ochi pentru evanghelici) de ortodocși au acceptat cererea mea să se roage nu pentru un „sectar” ci pentru un frate de-al lor care are cancer, și are familie, copii și pe Cleopatra care-l așteaptă acasă. Fără rezerve se vor ruga în continuare. Pot aminti doi preoți scumpi din Cluj, părintele Călin Popovici care slujește la bisericuța ce se află vizavi de CORA, și părintele Ciprian, care slujește la bisericuța de lemn, cu o arhitectură impresionantă, ce se află lângă căminele din Hașdeu. Slavă Domnului că sunt oarecum ecumenici.
Ecumenismul se poate! Nu în dogmă și crezare, dar cel puțin aici, în suferință. Cum eu, și alții din breasla mea putem să ajutăm în suferință pe un rrom, român, maghiar, credincios ortodox, catolic, reformat, greco și romano catolic, budist, confucianist, martor a lui Yehova, ateu, yoghist și alții, de ce ar putea să se roage preoții, care sunt plătiți marea majoritate-de nu toți, dacă nu de dragă inimă(ca și pr.Călin & pr. Ciprian) de obligație, fiindcă cotizăm? Fără taxe suplimentare, taxă pe rugăciune specială, că ne bate Dumnezeo(folosesc numele lui Dumnezeu nu în derâdere și nu hulesc. Dumnezo este forma arhaică a lui θεός Theos, Dumnezeu) tradus de primii noștri lingviștii.
Cearta între baptiști și penticostali o văd eu ca fiind de natură teologică, politică precum a fost ruptura dintre Răsăritul creștin și Apusul. Pentru o informare mai academică și la subiect despre ce s-a întâmplat în 1054 vă recomand călduros volumul 2 din magnifica operă Tradiția Creștină, a istoricului și teologului reformat și convertit la ortodoxie (se poate și așa) Jaroslav Pelikan.
Cearta teologică e cauzată de hermeneutica diferită ce o au ambele grupări confesionale, cu privire la lucrarea Duhului Sfânt.
Să cunoaștem istoria „gâlcevei” aici luați cărți:
1.Botezati in Duhul : Frank D. Macchia
2.Prezenta si lucrarea Duhului Sfant : R. A. Torrey.
3.De Spiritu Sancto a Sfantului Vasile cel Mare.
4.Despre Duhul Sfânt – Didim din Alexandria.

Văd o asemănare clară între Domnul Isus, Domnul și Dumnezeu(ο κυριος μου και ο θεος μου, ho kurios mu kai ho theos mo) lui Toma, însă Domnul și Dumnezeu(ο κυριος μου και ο θεος μου lui Radu, David Livingstone și Radu.
Explicare: Toma(sceptic, om împrietenit cu știința ca și mine) l-a văzut pe Domnul meu și a lui Radu înviat, și a zis că este Fiul lui Dumnezeu prin această afirmație: ο κυριος μου και ο θεος μου- Domnul meu și Dumnezeu meu- și i s-a închinat!
Cei care l-au cunoscut pe David Livingstone l-au confundat cu Domnul Isus.
Eu care l-am văzut pe Radu l-am confundat cu Domnul meu, și mă aplec cu sfială și-i spăl picioarele, munca ultimului slujbaș. Și asta-i cea mai mare favoare care mi se face. Și nu fac poezie aici.
Plâng și sufletul mi se cutremură, mintea , rațiunea ce mi-a dat-o Dumnezeu urlă și se sfâșie în mine cu De ce ?-uri , și când Cerul tace eu îmi ridic pumnul meu de om netrebnic , că mă pot gândi acuma ca un tată, strig Cerului ηλει ηλει λεμα σαβαχθανει! Eli, eli , lema sabachthanei!

Cărțile ce mi le-am cumpărat

Luna trecută mi-am cumpărat mai multe cărți ca de obicei, fiindcă e luna cadourilor, și ziua mea și a soției.

„Şi cerul s-a umplut de sfinţi”, aşa se numeşte cea mai recentă apariţie editorială lansată de Centrul internaţional de studii asupra comunismului de la Bucureşti apărută în acest an la editura Curtea Veche. Cartea adună la un loc 18 comunicări ale istoricilor din mai multe ţări care au participat vara trecută la simpozionul organizat de Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet.

„Această carte se ocupă de tortura, de martiriul creştinilor în antichitate şi în secolul XX, pe ideea că practic prin credinţă se cultivă demnitatea umană şi că cei care şi-au apărat această demnitate de multe ori au devenit martiri şi exemple postume pentru generaţiile următoare.”, spune despre carte Romulus Rusan, conducătorul Centrului.

Ana Blandiana, care împreună cu soţul său Romulus Rusan a fondat Memorialul de la Sighet, a explicat şi de ce au fost alese pentru discuţii cele două perioade din istorie: „Ceea ce este comun între ele este că persecuţiile anticreştine erau persecuţii împotriva iubirii pe care creştinismul o aducea ca o noutate absolută în lumea antică. Iubire pe care comunismul, care aducea ura ca mecanism al istoriei, ca motor al istoriei, de asemenea s-a străduit să o distrugă.”

În 18 ani de activitate, Centrul internaţional de studii asupra comunismului a editat 88 de cărţi despre represiunea comunistă, iar recent Memorialul a avut şi ideea unei expoziţii itinerante, care să poată fi vernisată în mai multe localităţi, în România şi peste hotarele ei.

După Bruxelles, expoziţia care oferă publicului informaţii şi imagini din fosta închisoare de la Sighet a fost adusă la Chişinău şi va fi deschisă mîine la Biblioteca Naţională. Expoziţia a luat drept motto o frază pe care cei care au vizitat Memorialul nu au avut cum să n-o observe.

„Fraza este în Memorial scrisă peste tot”, spune Ana Blandiana. „Atîta timp cît justiţia nu este în stare să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiţie.”, a mai spus scriitoarea.

Vorbind despre expoziţie şi despre activitatea Memorialului, Ana Blandiana a oferit un răspuns şi la întrebarea la ce bun să mai vorbim azi despre comunism.

„Afişul la care ţin cel mai mult al Memorialului, se află şi în expoziţie de altfel, arată doi copii care privesc prin vizeta unei uşi a fostei închisori, actualul muzeu, iar deasupra scrie: vreţi să înţelegeţi România de azi – vizitaţi Memorialulo victimelor comunismului. Pentru că pînă la urmă asta-i problema. Memorialul şi memoria nu este un drum spre trecut, este un drum spre viitor. Trebuie să înţelegi ce a fost ca să înţelegi care sînt reziduurile, adică de ce ne împiedicăm, de ce nu funcţionăm normal, pentru că trăim încă rămăşiţele pe care trebuie să le înţelegem.”
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Pe data de 24 noiembrie a.c. Institutul Teologic Penticostal a găzduit un eveniment deosebit de important pentru teologia penticostală din România: lansarea cărţii Botezaţi în Duhul de Frank D. Macchia. Au mai fost prezentate alte două cărţi al căror subiect comun este, de asemenea, lucrarea Duhul Sfânt: Pavel, Duhul şi poporul lui Dumnezeu (Gordon Fee) şi, respectiv, 2000 de ani de evidenţe ale manifestării Duhului Sfânt în viaţa Bisericii (Eddie L. Hyatt). Evenimentul, organizat în colaborarea cu editura Casa Cărţii din Oradea a „strâns” în amfiteatrul Facultăţii de Teologie pastori penticostali, studenţi şi profesori de teologie, precum şi credincioşi care au dorit să afle mai multe despre activitatea Duhului în zilele noastre.
După deschiderea făcută de Rectorul ITP, Pastor Conf. univ. dr. Corneliu Constantineanu, care a prezentat, sumar, importanţa noilor publicaţii pentru teologia penticotală din ţara noastră, au luat cuvântul invitaţii serii: Pastor Conf. univ. dr. John F. Tipei, Pastor Lect. univ. dr. Ioan Brie, Asist. univ drd. Ciprian Bălăban şi dl. Vasile Gabrian, directorul Editurii creştine Casa Cărţii .
Vorbitorii au accentuat, deopotrivă, perspectiva nouă pe care Frank Macchia o propune în studierea lucrării Duhului, anume cea eshatologică, o integrare reuşită a celorlalte două prespective, cu care a operat teologii penticostali până în prezent: perspectiva harismatică, specifică scrierilor lucane, respectiv cea soteriologică, întâlnită la Pavel. Pentru Macchia, observă dr. Tipei, botezul Duhului nu este un donum superadditum, un „lux” al Bisericii, ci o „revărsare a dragostei divine”, conform Rom. 5:5. Dacă mişcările penticostale au o doctrină atât de diversă, unitatea este dată de experienţa comună, o veritabilă „intoxicare cu Duhul”, o „îmbătare cu vinul extatic al lui Dumnezeu”, prin care ne transcendem pe noi înşine şi ne revărsăm spre alţii, ne reînnoim propria viaţă spirituală, tânjim după sfinţire şi ne închinăm după voia lui Dumnezeu.
Dr. Ioan Brie, la rândul său, a arătat că scopul clar al cărţii Botezaţi în Duhul este dialogul interconfesional: Macchia lasă deoparte celelalte teme teologice în jurul cărora s-a purtat dialogul ecumenic până acum (hristologia, teismul, misiologia, lupta pentru pace etc) şi propune botezul în Duhul Sfânt, care ar trebui să-i intereseze, deopotrivă, pe toţi creştinii. Având acest scop în minte, autorul nu va preciza foarte clar, din păcate, sensul personal al botezului Duhului şi nu va susţine că acest botez ar trebui să fie o experienţă ulterioară convertirii, evidenţiată normativ prin vorbirea în alte limbi, cu toate că, din descrierea propriei experienţe (prezentate la începutul lucrării), putem înţelege că aşa au stat lucrurile în cazul autorului însuşi.
Asist. univ drd. Ciprian Bălăban a prezentat cartea al cărui referent ştiinţific a fost, anume 2000 de ani de evidenţe ale manifestării Duhului Sfânt în viaţa Bisericii, punctând cu obiectivitate atât meritele, cât şi punctele slabe ale scrierii. În „zelul” de care dă dovadă pe parcursul întregii lucrări, autorul tinde, uneori, să fie foarte elogios sau să exagereze meritele unor personalităţi cu o ortodoxie îndoielnică, dar care au manifestat interes pentru experienţele de tip harismatic (cazul lui William Branham). Cu toate acestea, apariţia cărţii este foarte importantă pentru credincioşii români, care au acum la dispoziţie un instrument ajutător în justificarea credinţei lor, instrument ce le oferă istorice concrete care dovedesc că nu sunt rupţi de creştinismul apostolic, dimpotrivă sunt continuitorii lui.
Nu în ultimul rând, lucrarea Pavel, Duhul şi poporul lui Dumnezeu este „o teologie echilibrată, care ia în calcul atât aspectul harismatic, cât şi cel soteriologic al botezului în Duhul Sfânt”, susţine Vasile Gabrian. Prin Duhul se realizează o „invadare a Împărăţiei în viaţa prezentă a bisericii şi a credincioşilor”, El fiind o împlinire de tipul „deja - nu încă” a promisiunii lui Hristos cu privire la instaurarea noului veac, a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Prietenul meu Emanuel Conțac nu pierde vremea la catedră și ne dăruiește aproape trimestial câte o carte scrisă,tradusă sau editată de către domnia sa. Am speranțe mari de la tânara generație de teologi și filologi români.
Mă încântă faptul că găsesc ceva de citit proaspăt de la Emanuel Conțac, Marius Cruceru, Cristian Bădiliță, Mihai Neamțu și alții din generașia lor.
Cei din generația trecută abia și-au scris teza de doctorat, și aceea de interes minim pentru credinciosul de rând. Mulțumesc bunului Dumnezeu pentru ei!

Caietul auriu (1962) este povestea unei scriitoare, Anna Wulf, a celor patru carnete in care isi inregistreaza viata si a incercarii ei de-a le uni, in final, intr-un al cincilea carnet, auriu. Anna Wulf este in acelasi timp personajul unei nuvele, intitulata Femei libere, „care scrie patru carnete, si nu doar unul pentru ca, dupa cum ea insasi recunoaste, trebuie sa separe lucrurile intre ele, pentru a evita haosul, informitatea, esecul...” – noteaza, in prefata romanului, Doris Lessing.
Astfel incit cele patru carnete ale Annei se impletesc cu fragmente dintr-o realitate aparenta, a vietii ei, a copiilor ei, a fostilor amanti. Stilul postmodern este o trasatura de baza a cartii, desi autoarea insista ca lectura sa tina seama mai degraba de temele serioase ale romanului. Carnetul negru inregistreaza experientele Annei in timpul razboiului, cel rosu momente din perioada in care era membra a Partidului Comunist, cel galben povestea unei iubiri, iar cel albastru amintiri si visuri. Este un roman cu mai multe povesti, iar autoarea ne anunta inca de la inceput sa fim atenti la o tema anume, a esecului, „care, uneori, atunci cind oamenii se prabusesc, devine o modalitate de a-si vindeca propriile false dihotomii si separari”.
Copilărie este primul volum al trilogiei autobiografice Scene de viaţă provincială.
Viaţa unui băiat de zece ani se schimbă odată cu mutarea familiei sale în provincie. Şcoala nouă, colegii noi, regulile şi ritualurile la fel de noi sunt tot atâtea provocări pentru copilul a cărui ambiţie este să fie cel mai bun din clasă. Pe de altă parte, viaţa într-un orăşel din Africa de Sud a anilor '50 îi deschide ochii asupra unor probleme pe care până atunci nu le bănuise – relaţiile între părinţii săi, locul său în familie, prejudecăţile rasiale şi provinciale, inegalităţile sociale, cruzimea copiilor şi a adulţilor – şi pe care încearcă să şi le explice. Aşa cum încearcă să răspundă întrebărilor tot mai tulburătoare legate de propriile sale simţăminte şi trăiri, pe care şi le descoperă treptat, cu uimire şi teamă. Doar iubirea pentru veld (câmpia nesfârşită unde se află paradiziaca fermă a bunicilor lui) îi dă sentimentul de apartenenţă la un spaţiu ce pare imuabil.

Sf Ciprian Episcopul Cartaginei, Scrisori

Sfântul Ciprian al Cartaginei a fost una din personalităţile remarcabile ale Bisericii Creştine din prima jumătate a secolului al III-lea. Se trăgea dintr-o familie nobilă şi bogată. A primit o educaţie aleasă, studiind, printre altele, retorica (pe care mai apoi a predat-o).

A dus o viaţă îmbelşugată şi, pare-se, chiar uşuratică până într-o zi, când, auzind de curăţia şi sfinţenia preotului creştin Ceciliu, a început a-l frecventa, şi astfel a fost câştigat pentru totdeauna de învăţătura şi Biserica lui Hristos.

„Eram in intuneric, inotam pe marea furtunoasa a lumii acesteia, fara a cunoaste lumina si fara a sti incotro sa-mi indrept pasii. Ma gandeam la cele ce mi se spuneau despre rascumparare si gaseam cu totul de nestrabatut calea spre mantuire, ce mi se propunea prin bunatatea divina. Nu puteam pricepe cum un om ar primi Botezul unei noi vieti, cum era cu putinta sa inceteze a fi ceea ce fusese mai inainte, sa devina o fiinta noua, pastrand acelasi trup, dar dezbracandu-se de omul cel vechi, sa se reinnoiasca in intregime inlauntrul sau…”

Ca episcop, Sfântul Ciprian a condus comunitatea creştină din Cartagina, însă de fapt din toată Africa Romană, în vremuri foarte tulburi. A trebuit să înfrunte două persecuţii de amploare, apoi ciuma devastatoare din 252-254 – pentru care autorităţile romane şi mulţimea păgânilor i-au făcut vinovaţi pe creştini –, erezii şi invazii ale triburilor deşertului. A primit cununa mucenicească în timpul prigoanei lui Valerian.

„Ciprian este poate cel mai natural în corespondenţa sa. Aceasta reprezintă un document de primă importanţă. Ciprian are o înaltă conştiinţă atât a drepturilor, cât şi a îndatoririlor episcopului…

Corespondenţa sa ne dovedeşte că nu se mulţumea numai cu formularea unor idei generoase, ci acţiona conform principiilor pe care le-a fixat. Este acelaşi atât în acţiunile, cât şi în scrisorile sale.

Conducător înnăscut, a ştiut să creeze unitatea în viaţa sa, să alăture la fermitate blândeţea, la prudenţă entuziasmul, la prevedere abilitatea. Acest om de acţiune este un mistic, pe deplin el însuşi atât la rugăciune, cât şi la lucru…” (Adalbert Hammann, Părinţii Bisericii)

Larry Hurtado, Jesus among Friends and Enemies

Jesus among Friends and Enemies

“Time and time again in this innovative book we are taken to the Gospels themselves to see how the narratives shape our understanding of Jesus. It is the breadth of the testimony of these narratives that makes this book sparkle.”–Scot McKnight, North Park University

This engaging text offers a fresh alternative to standard introductions to Jesus. Combining literary and sociohistorical approaches and offering a tightly integrated treatment, a team of highly respected scholars examines how Jesus’s friends and enemies respond to him in the Gospel narratives. It is the first book to introduce readers to the rich portraits of Jesus in the Gospels by surveying the characters who surround him in those texts–from John the Baptist, the disciples, and the family of Jesus to Satan, Pontius Pilate, and Judas Iscariot (among others).

Contents

Introduction: Jesus outside and inside the New Testament Chris Keith
Part 1: The Friends of Jesus
1. God and Angels Edith M. Humphrey
2. John the Baptist Michael F. Bird
3. The Disciples Warren Carter
4. The Family of Jesus Richard J. Bauckham
5. Other Friends of Jesus: Mary Magdalene, the Bethany Family, and the Beloved Disciple Dieter T. Roth
6. Secret Disciples: Nicodemus and Joseph of Arimathea David M. Allen
Part 2: The Enemies of Jesus
7. Satan and Demons Loren T. Stuckenbruck
8. The Jewish Leaders Anthony Le Donne
9. Political Authorities: The Herods, Caiaphas, and Pontius Pilate Helen K. Bond
10. Judas Iscariot: The Betrayer of Jesus Holly J. Carey
Conclusion: Seeking the Historical Jesus among Friends and Enemies Chris Keith with Larry W. Hurtado
Indexes

John Steinbeck, La rasarit de Eden

Nu am citit nimic pana acum de John Steinbeck, insa mi-am dat seama ca trebuie sa-i parcurg opera. M-a cucerit cu La rasarit de Eden, si o va face pentru toti acei care sunt familiarizati cu textele biblice, fiindca reuseste formidabil sa le contemporanizeze.
Wikipedia ne informeaza ca John Steinbeck ca scrisese 27 de carti, 16 romane, 6 carti non-fiction si 5 colectii de povestiri. Ca primise 3 premii Pulitzer, pentru Fructele maniei(1939), La rasarit de Eden(1952) si nuvela Soareci si oameni(1937).
A primit premiul Nobel pentru Literatura in 1962, motivatia juriului fiind

pentru scrierile sale realiste și imaginative, îmbinând un umor afectuos cu o observație socială ascuțită

Eu cred ca in opera La rasarit de Eden vedem un Adam , un Iacov si Esau, un Avraam intoliti in straiele secolului nouasprezece. Steibeck contemporanizeaza vremurile si personajele biblice. Cu alte cuvinte afirma ca istoria se repeta, ce au invatat ei, ce invatam noi. Mai toate personajele sunt in cautarea fericirii, fiecare percepand-o altfel: pentru unul este o gradina aidoma celei din Eden, pentru altul agonisiri materiale, unii se indragostesc lulea de o Rebeca, altii cauta sa-si faureasca un nume ca cei Turnul Babel.
E plina de umor aceasta opera, un umor realistic, impletit cu problemele existentiale ale vremii.

Liza ura bauturile alcoolice cu un zel de neclintit. A bea alcool sub orice forma era considerat ca o crima impotriva unui Dumnezeu ultragiat. Nu numai ca ea insasi nu s-ar fi atins de bautura, dar le refuza si celorlalti aceasta bucurie. Rezultatul firesc a fost ca atat Samuel cat si copiii ei erau inclinati spre bautura.

- Poate ca tu gasesti ca-i sanatos sa hoinaresti toata noaptea, dar bunul Dumnezeu o sa faca ce crede El de cuvinta.
Era bine cunoscut faptul ca Liza Hamilton si Dumnezeu aveau pareri asemanatoare in aproape toate problemele.

Exista un personaj destul de complex, un chinez bucatar, pe nume Lee, pe care seriful fara sa se sinchiseasca il stiga pe nume:

- Hei, Cing Ciong, unde este stapanul tau?

Va doresc lectura placuta!

.

Paul Johnson , Viața lui Isus povestită de un credincios

”Viața lui Isus și religia pe care ea a generat-o sunt în multe privințe – dar mai cu seamă sub aspect cultural și moral – evenimentele centrale în istoria umanității, în jurul cărora gravitează totul, și prevăd că așa va fi și în viitor.
Ne-am referit mai sus la influența lui Isus ca om. Dar motivul importanței lui ca om nu rezidă doar în natura sa umană și în personalitatea sa, sau în acțiunile sale, ci în faptul – de care toți creștinii sunt convinși ca și mine – că Isus era și este în același timp și Dumnezeu. Acest eveniment unic, adică apariția pe pământ a unei ființe care să fie și Dumnezeu, și om, este esența creștinismului. Cum se explică acest fenomen de excepție? Este un mister, aidoma multor alte chestiuni fundamentale de care ne izbim în viață, cu privire la care nu putem decât să emitem presupuneri. Cum să-i faci pe oameni demni să existe alături de Creatorul lor? Răspunsul ni se dă în Ioan 3, 16: ”Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.””
”Când scrii despre viața lui Isus, problema nu e atât sărăcia surselor, cât abundența lor, precum și dificultatea de a pătrunde în spatele textului scris și de a tălmăci pe deplin spusele și episoadele care trebuie explicate din nou fiecărei generații. O altă problemă este cum să prezinți unor cititori aflați la două milenii distanță personalitatea unui om atât de extraordinar și de versatil, înflăcărat și chibzuit, clar și subtil, plin de autoritate, uneori chiar aspru, și totuși nemărginit de bun, înțelegător, iertător și iubitor, atât de strălucitor în desăvârșirea sa, încât cei din preajmă îi acceptau fără șovăire caracterul divin. Și totuși, una dintre splendorile creștinismului este că scriitori din toate timpurile au simțit că se pot încumeta să facă propriile portrete ale omului Isus.”

Inima si Duhul in invatatura Sfantului Teofan Zavoratul — o fenomenologie ascetico-mistica

Trecut in 1988 in randul sfintilor, episcopul-ascet Teofan Zavoratul (1815–1894) a fost o personalitate duhovniceasca si teologica unica. Opera sa imensa — traduceri filocalice si patristice, comentarii biblice si minunate scrisori si cateva tratate morale — a jucat un rol decisiv in innoirea in duh patristic a Bisericii Ruse in veacul XIX.
In peisajul Ortodoxiei moderne Sfantul Teofan este prin excelenta teologul inimii. Depasind schematismele reductioniste ale rationalismului si psihologismului, moralismului si sentimentalismului, gandirea duhovniceasca a episcopului-ascet din Visen poate fi inteleasa drept o fascinanta fenomenologie ascetico-mistica a inimii si duhului, cu o initiere in insasi inima traditiei ortodoxe.
Admirabil restituita de regretatul Tomas Spidlik in monografia capitala pe care i-a consacrat-o, tradusa in romaneste in volumul de fata, gandirea duhovniceasca a Sfantului Teofan ofera repere esentiale pentru toti cei ce vor sa inteleaga viziunea despre om a Ortodoxiei. Lectura ei poate oferi contrapunctul necesar derutei omului contemporan. Blocat disperat intr-o celebrare a materialitatii opace si basculand intre o tehnologie tot mai abstracta si o carnalitate tot mai obsedanta, el are sansa de a avea aici o veritabila busola in calatoria duhovniceasca spre locul inimii si viata Duhului.