E înjurătură sau binecuvântare urarea: „Dumnezeu să te blagoslovească!”

Mi-am propus să-i binecuvânt pe toți „prietenii” de pe facebook în fiecare zi. Azi aveam 5 sărbătoriți, și le-am urat la toți același mesaj, :
La mulți ani! Dumnezeu să vă blagoslovească!, iar o doamnă dintre cei 5 mi-a trimis următorul mesaj care m-a lăsat cu gura cască:

Dumnezeu sa va binecuvinteze,cred ca nu stiti de ce duh sinteti calauzit..nu mi-e de mirare sinteti din astia indoctrinati in ortodoxism..care bagati lumea in iad cu amagirile voastre de icoane care sint niste idoli si niste uriciuni inaintea LUI DUMNEZEU!e scris despre voi ca nici voi nu va pocaiti si nici pe ceilalti nu-i lasati sa se pocaiasca de aceea va veti lua o mai mare pedeapsa de la DUMNEZEU!vai de voi e scris in Biblie despre voi,cum va mustra DOMNUL ISUS..vai de voi fatarnicilor carturari si farisei fatarnici..de ce m-ai blagoslovit tu?
nush ce cauti tu ca prieten in lista mea dar te voi strege,nici o grija..urit din partea ta sa scrii asa..mai bn nu scriai nimic.

Mi-am zis că pentru dânsa verbul „a blagoslovi” are conotația unei înjurături, că altfel nu-i înțeleg indignarea.

Mă apuc de Evanghelia după Ioan

Beniamin Fărăgău

Din anii de uceinicie petrecuți „la picioarele” lui Beniamin Fărăgău am rămas sigur cu două lucruri: să cred din întreaga-mi ființă că Scripturile sunt Cuvintele lui Dumnezeu, iar celălalt lucru e iubirea lor(Scripturii).
Gândurile care le voi scrie sunt rodul citirii și studierii Evangheliei a Patra, însă ele s-au copt după citirea unor comentatori pe Ioan remarcabili, ca:Beniamin Fărăgău,William Barclay, William Hendriksen, Leon Morris și Raymond Brown.
Nu recomand comentariul lui Gerard Maier, apărut la Editura Lumina Lumii: e tare sec și insipid.

Aș începe direct cu textul, mă enervează Introducerile în care se dezbat tot felul de năzbâtii, îndoieli, presupuneri, „certitudini”, ce a mai descoperit arheologii și ce nu. Și toate tărășeniile astea sunt provocate de teologii liberali.
Legat de Evanghelia a Patra, după Ioan putem vorbi despre Gnosticism și influența acestui curent asupra Apostolului și a Evangheliei lui, dacă Evanghelistul Ioan a fost un gnostic, și dacă da ce fel de gnostic? gnostic evreu sau grec? etc.
Dacă Evanghelistul Ioan a fost influențat de filozofia elenă, are legătură Logosul(λόγος) din Evanghelie cu logosul din cultura greacă antică? Știa Ioan de Philo din Alexandria și de scrierile lui? Dar de literatura rabinică?
Nu afirm că toate întrebările acestea sunt de prisos, ba dimpotrivă.
Nu iau în considerare pe acei teologi/filologi/istorici care pun la îndoială textul, paternitatea sau autorul Evangheliei. Merg pe presupoziția că textul are un singur autor, și acela este Ioan, uceinicul preaiubit al Domnului Isus. Așa s-a crezut până acum în Biserica universală, de ce să cred altfel?
Mai toți comentatorii și-au împărțin textul(cu un scop didactic, textul fiind un tot-unitar) după cum l-a înțeles, fiecare altfel. Problema aceasta a structurării textului e legată de subiectivismul comentatorului, nu e ceva obiectiv ce trebuie descoperit.

Tema Evangheliei a Patra este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeţi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.

O să urmez Privirea de ansamblu a Evangheliei cea propusă de William Hendriksen:
După el Evanghelia se împarte în două. Punctul de turnură se află în apropierea Capitolului 12 unde, Domnul Isus se întoarce de la mulțimi către grupul strâns și intim al uceinicilor.

Primele șase capitole formează un tot unitar, fiind strâns legat între ele. Aceste capitole proclamă măreția Fiului lui Dumnezeu care s-antrupat, s-a revelat lumii, care L-a respins, prima dată în Iudea (Capitolul 5), după aceea în Galileea (Capitolul 6).
Aceste capitole (după Prolog,1:1–18) acoperă diverse evenimente mari și discursuri ce au loc într-o perioadă aproximativă de 2 ani și 4 luni; din luna Decembrie a anului 26 până la Paștele anului 29.
Urmează o perioadă de-o jumătate de an (de la sărbătoarea Paștelui până la sărbătoarea Corturilor) în care Ioan nu relatează nimic în evanghelia lui.

TO BE CONTINUED

Primul meu prieten( primul după tati…)

Prima gâlceavă :
-Ascultă aici Patrick!
-Ba nu, ascultă tu aici!

cineva se uită de sus la noi

Am văzut Apusul

Father & Son

Numai Patrick și Sf Petru cunosc cât de greu e mersul(pe pământ sau pe apă)

eu cu gândurile mele

primul meu prieten, Filip îl cheamă

we talk, prin gângureală, ce știu ăia mari?

vorbim ca între prieteni, dar unde-i mama?

to be continued

Am fost la Cruce – întâlnirea cu Radu Mureșan

Îmi pare rău că nu l-am cunoscut mai mult pe Radu, și că împrejurările astea nefericite au coagulat prietenia și încrederea mea în el pentru veșnicii.
M-am întâlnit cu sfântul Radu întâmplător, precum odinioară Simion din Cirena s-a întâlnit cu Domnul Isus pe drumul crucii.

Eu și Radu joi dimineața

“Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s’o ducă după Isus.”

A fost un favor, har, privilej că m-am întâlnit cu un sfânt contemporan, un sfânt în viață, o ființă umană în care Dumnezeirea s-a umanizat. Trebuie să reconosc că niciunde nu L-am văzut pe Dumnezeu mai vădit, mai revelat într-o ființă umană, mai întrupat decât în persoana suferindă a domnului Radu Mureșan. În cei 10 ani de trăire în Creștinism nu am învățat din miile de tomuri de teologie, din Scripturile sfinte și din viață adevărul de sorginte răsăriteană cu privire la ființa umană: îndumnezeirea( theosis) omului. Am văzut întrupată în ființa christică a lui Radu întrupată, materializată rugăciunea, dorința lui Pavel: Hristos în voi, nădejdea slavei!(χριστος εν υμιν η ελπις της δοξης, Christos en humin he elpis tes doxes).
Nu am înțeles de la preabunul Dumnezeu la ce bun? totul ce s-a întâmplat cu domnul Radu Mureșan, însă cred cu certitudine și nezdruncinare că suferința lui din săptămâna patimilor(lui), moartea, și plecarea lui la Dumnezeu s-a întâmplat în aceste momente când celebrăm, sărbătorim Săptămâna Patimilor, suferința Mântuitorului, moartea pe cruce și Învierea! Nu cred în coincidențe, în hazard și Bing Bang!
Simbolismul și asemănarea lui Radu cu Domnul Isus merge până la cele mai mici amănunte. Eu și alții(Cleopatra,Silvian Guranda, Naomi Mocan și Lavinea Coldea) am avut harul să-l asist în săptămâna patimilor lui. Experiența ne spunea celor din spital că orice suferind de cancer(mai ales pulmonar) este sortit morții. Asta-i realitatea cruntă, rece, albastră și fără milă.
Nu-mi amintesc să fi cerut o minune de vindecare atât de acerb, de obraznic, de stăruitor de la bunul Dumnezeu. Nu doream să văd cum istoria și viața își urmează cursul ei firesc. Acceptam ca să fiu umilit, să mi se zdruncine experiența dureroasă a asistării sutelor de muribunzi către moarte.
Era nedreptă istoria și Dumnezeu preabunul și atotputernicul ca să lase cancerul să-și facă de cap în iubitul nostru frate, soț și tătic!
Nu l-a vindecat El pe diabolicul de Ahab? Nu S-a miluit de vărsătorul de sânge Manase? Nu L-a vindecat pe împăratul nerecunoscător și necredincios până la moarte Ezechia?
Am crezut că e departe Domnul meu și al vostru, însă necredința mi s-a transformat în certitudine fiindcă pot striga:
-L-am văzut pe Domnul, am pus mâna pe picioarele (lui)Lui, i-am șters sudoarea (lui)Lui, am văzut coasta (lui) împunsă nu cu piroane ci cu acele de puncție, și mâinile împunse de acele noastre. I-a curs și sângele în eprubetele noastre. S-a supocat întruna precum Domnul nostru la Golgota. Din inima lui Radu a curs „apă și sânge” când a fost puncționată de medicii care au vrut să-i salveze viața.
Am vorbit cu Radu când a putut să vorbească, în prima și a doua zi. Avea sufletul tare, stăteam lângă un titan al credinței, care suferea și mărturisea contemporaneității că Dumnezeu există, că se roagă Lui, indiferent dacă va muri sau nu. În săptpmâna ce a trecut Cerurile au fost deschise și fața lui Radu emana slava cerească. Se ruga ca și Domnul Isus în Grădina Ghețimani, ca și Ana odinioară, doar mișcându-și buzele.
Avea chipul lui Ștefan,faţa lui ca o faţă de înger (το προσωπον αυτου ωσει προσωπον αγγελου to prosopon autou osei prosopon anghelou)

Am văzut că moartea(θάνατος, thanatos) este ceva străin de creația lui Dumnezeu, ceva-ul sau cineva-ul ăsta reușește să aducă-n sufletele noastre groază indiferent cât de înrădăcinați suntem în credință.

Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.

(Χριστὸς ἀνέστη ἐκ νεκρῶν θανάτῳ θάνατον πατήσας καὶ τοῖς ἐν τοῖς μνήμασιν ζωὴν χαρισάμενος, Christos aneste ek nekron thanato thanaton patesas kai tois en tois mnemasin zoen charisamenos)

Uceinicii n-au înțeles de ce? Hristos trebuie să sufere. Suferința Lui a fost și va fi mântuitoare, soteriologică(de la cuvântul antic grecesc pentru mântuire σωτηρία,soteria), cu implicații veșnice și incomensurabile. Sarea lui a fost îndeajuns ca procesul putrefacției păcatului din lumea lui contemporană să fie stopat. Întunericul din juru-i a fost luminat de la candela lui. Astea-s implicațiile ce au valențe până-n veșnicii.
La fel ca ei, și eu afirm că e o nebunie ceea ce a îngăduit Dumnezeu preabunul cu Radu Mureșan. Ce mă mângâie e că am să-l văd din nou. Am să-l cunosc mai mult. Știu că slava, glorificarea e inversul monedei suferinței.
Doamne ajută-mă să cred și să accept asta.

Zilele astea m-am întâlnit cu Christ.Ascuns de ochii lumii,tainic, cu chip de om. Cuvântul lui Dumnezeu din Matei 25 au vorbit despre zilele astea:

Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia (Radu) dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.

Domnul Isus, David Livingstone și Radu Mureșan

Este aproape 1 A.M., și abia am sosit acasă.Sâmbătă dimineața am ieșit din turere de noaptea, iar ieri, și săptămâna care urmează am liber. Azi pe la 17 am ajuns la Radu nost, unde l-am găsit pe fratele nostru Silvian Guranda, care îi făcea masaj picioarelor suferinde ale lui Radu.
Ne dăm seama că și rinichii sunt afectați, nu mai funționează normal; ne dăm seama asta văzând picioarele umflate vizibil, iar mai jos de gambe corpul elimină continuu apă, sau ceva lichid organic transparent . Asta îl deranjează, pe lângă lispa de aer(dispneea) și astenia(lipsa de putere) cauzată de nesomnul și stresul enorm acumulat în săptămâna ce a trecut.
Medical vorbind facem totul, ba chiar mi-am propus să mă ocup, zi și noapte chiar și de „chichițe”. Îi dăm în continuare NORADRENALINĂ pentru a ajuta inima să pompeze în corp sânge; este inotropul ideal care-l dăm în infecții. Radu, colac peste pupăză are peste cancerul pulmonar și o PNEUMONIE, care o tratăm cu antibiotice din 6 în 6 ore. Pentru durere și liniștire îi dăm câte o jumate sau o fiolă intre-venos de tramadol, un opioid ușor care nu dă dependență, și care omoară orice durere pe loc. Pentru edemele(edemele sunt acumularea de lichid , apă în țesuturi, și cum e la Radu- edemele picioarelor- sunt vizibile, aidoma picioarelor umflate, ca un burete cu apă) i se administrează FUROSEMID, un diuretic cunoscut de mai toți bătrânii precum ALGOCALMINUL.
Citind pe blogul Lui Mironel, intitulat Popasuri cu rost , l-am văzut pe Radu Mureșan acolo făcând voia lui Dumnezeu. Știm că simtomele au început cam în zilele acelea, și chiar înainte. O să observați că picioarele lui erau deja cu edeme, un pic îngroșate, ceea ce nu-i normal. Ăsta-i semn că este oarece suferință, afecțiune la rinichi. Bătrânii care știu de FUROSEMID, și de diuretice știu despre ce vorbesc. Iată dovada:

Cum sunt de vizibile edemele, și cum erau de umflate cred că i-a prins bine să se răcorească cu picioarele întinse la briza mării, sau oceanului. Cred că simțea ceva stânjeneală, durere la nivelul picioarelor de pe atunci.

Observați că nu se pot vedea „oul”[limbaj popular], fiindcă țesuturile sunt pline de apă, sunt edemațiate.

Mi-am propus să-i îngrijesc picioarele, și asta fac, să nu se infecteze , microbii putând intra prin atâtea orificii pe unde iese apa. E un har, și asta-l îmbucură pe Radu, se mai răcorește. Fac după-aceea pansamente lejere cu comprese sterile ca să nu-i mai ștergem continuu picioarele.
Are nevoie se cineva continuu, fiindcă dorește să nu-l necăjească picioarele, se mișcă anevoios, transpiră continuu și trebuie șters- și toate acestea îi consumă energia. Nu mai vorbesc de energia care și-o consumă pt WC, și bine că m-a făcut băiat, și că mai vine Cleopatra, soția lui dragă, și Silvian când nu sunt eu, că , și asta aduce mult stres și necaz în inima lui.
Nu-l mai sunați și nu-i mai scrie-ți mesaje fiindcă mi-a dat telefonul mie, eu i l-am lăsat asistenților, că nu mai poate și nu mai are răbdare să citească. Îl doare parcă orice sunet, orice gălăgie, și salonul în care se află e unul din cele mai gălăgioase, sunt multe monitoare care au alarme care sună strident, și numai când pacienții se întorc de pe o parte pe alta, prin sunete ne anunță despre orice evoluție a inimilor lor, avem tot în salonul acela un ventilator care sună continuu, vă dați seama . I-am pus noapte vată în urechi, ce să fac? Facem liniște și mai doarme câte o oră-maxim 2 pe zi, și adesea se trezește din cauza unui coșmar care-l doboară. Sâmbătă dimineața am sunat-o pe Cleopatra să vină de urgență să stea să-l aline. Și bine că a venit, în ciuda faptului că am speriat-o de moarte trezind-o așa de matinal. I-am cerut iertare, nu am s-o mai sun așa, fiindcă o să stăm noi cu el, când nu-i ea acolo, sau altcineva.
Nu poate fi vizitat. Terapia Intensivă e ÎNCHISĂ pentru aparținători. Mai au prilejul unul-doi că-i mai strecurăm noi 30 minute până-n ușă, să-i vadă fața.

Acum o să vă scriu ceva de îmbărbătare și ceva de la Duhul Sfânt, Duhul Domnului(πνεῦμα ὁ θεός, Pneuma ho Theos), sau din imaginația mea.

Odată cu ceaiul și bârfele de la ora 17, noi pocăiții ne zugrăvim așa unii pe alții: penticostalii „spirituali” vorbesc despre baptiști ca despre niște creștini lumești(σάρκινος, sarkinos, lumesc,condus de firea pământească care este σαρκός- sarkos)iar ei(noi) se văd(em), se(ne) consideră(m) πνευματικός, pneumatikos(spirituali), de la πνεῦμα ce se traduce prin Duhul.
Baptistul îl vede pe fratele lui penticostal că se consideră cu Duhul, prea spiritual(πνευματικός, pneumatikos), ba chiar fariseii(Φαρισαῖος, farisaios-de unde și cuvântul fariseu) moderni. Nici unul nici altul nu crește în înțelepciune judecând pe fratele său, ba chiar dracu se perpelește de bucurie că a reușit să distrugă părtășia frățească(κοινωνία, koinonia).
De ce spun asta? Că nu se leagă cum nu se leagă nuca de perete cu textul de mai sus. Ba dimpotrivă. Frații penticostali au reușit să fie în comuniune(κοινωνία) cu baptiștii, și evanghelicii cu ortodocșii. Fără să știe că și „idolatrii”(zic asta că ei folosesc icoane în cult, și alte cele ce-s sare-n ochi pentru evanghelici) de ortodocși au acceptat cererea mea să se roage nu pentru un „sectar” ci pentru un frate de-al lor care are cancer, și are familie, copii și pe Cleopatra care-l așteaptă acasă. Fără rezerve se vor ruga în continuare. Pot aminti doi preoți scumpi din Cluj, părintele Călin Popovici care slujește la bisericuța ce se află vizavi de CORA, și părintele Ciprian, care slujește la bisericuța de lemn, cu o arhitectură impresionantă, ce se află lângă căminele din Hașdeu. Slavă Domnului că sunt oarecum ecumenici.
Ecumenismul se poate! Nu în dogmă și crezare, dar cel puțin aici, în suferință. Cum eu, și alții din breasla mea putem să ajutăm în suferință pe un rrom, român, maghiar, credincios ortodox, catolic, reformat, greco și romano catolic, budist, confucianist, martor a lui Yehova, ateu, yoghist și alții, de ce ar putea să se roage preoții, care sunt plătiți marea majoritate-de nu toți, dacă nu de dragă inimă(ca și pr.Călin & pr. Ciprian) de obligație, fiindcă cotizăm? Fără taxe suplimentare, taxă pe rugăciune specială, că ne bate Dumnezeo(folosesc numele lui Dumnezeu nu în derâdere și nu hulesc. Dumnezo este forma arhaică a lui θεός Theos, Dumnezeu) tradus de primii noștri lingviștii.
Cearta între baptiști și penticostali o văd eu ca fiind de natură teologică, politică precum a fost ruptura dintre Răsăritul creștin și Apusul. Pentru o informare mai academică și la subiect despre ce s-a întâmplat în 1054 vă recomand călduros volumul 2 din magnifica operă Tradiția Creștină, a istoricului și teologului reformat și convertit la ortodoxie (se poate și așa) Jaroslav Pelikan.
Cearta teologică e cauzată de hermeneutica diferită ce o au ambele grupări confesionale, cu privire la lucrarea Duhului Sfânt.
Să cunoaștem istoria „gâlcevei” aici luați cărți:
1.Botezati in Duhul : Frank D. Macchia
2.Prezenta si lucrarea Duhului Sfant : R. A. Torrey.
3.De Spiritu Sancto a Sfantului Vasile cel Mare.
4.Despre Duhul Sfânt – Didim din Alexandria.

Văd o asemănare clară între Domnul Isus, Domnul și Dumnezeu(ο κυριος μου και ο θεος μου, ho kurios mu kai ho theos mo) lui Toma, însă Domnul și Dumnezeu(ο κυριος μου και ο θεος μου lui Radu, David Livingstone și Radu.
Explicare: Toma(sceptic, om împrietenit cu știința ca și mine) l-a văzut pe Domnul meu și a lui Radu înviat, și a zis că este Fiul lui Dumnezeu prin această afirmație: ο κυριος μου και ο θεος μου- Domnul meu și Dumnezeu meu- și i s-a închinat!
Cei care l-au cunoscut pe David Livingstone l-au confundat cu Domnul Isus.
Eu care l-am văzut pe Radu l-am confundat cu Domnul meu, și mă aplec cu sfială și-i spăl picioarele, munca ultimului slujbaș. Și asta-i cea mai mare favoare care mi se face. Și nu fac poezie aici.
Plâng și sufletul mi se cutremură, mintea , rațiunea ce mi-a dat-o Dumnezeu urlă și se sfâșie în mine cu De ce ?-uri , și când Cerul tace eu îmi ridic pumnul meu de om netrebnic , că mă pot gândi acuma ca un tată, strig Cerului ηλει ηλει λεμα σαβαχθανει! Eli, eli , lema sabachthanei!

de ale lui Patrick

Primele lui zile

Primele minute

I love to sleep

Face to face

dorm dus

între cărți

Scrisoare către Dumnezeu

Astăzi am stat de vorbă cu un muribund, care are 50 de ani, tânăr, și îmi spusese că e prima internare într-un spital din viața lui. Nu știa că avea cancer la stomac cu metastaze, și venise la secția noastră să-i evacuam lichidul acumulat pe învelișul inimii. Avea pericardită; se acumula lichid tot mai mult, 2 litri și, iar inima era înghesuită, și bătea haotic, era îngrămădită, era sugrumată de acumularea de lichid. Era o urgență, și i-am evacuat lichidul. După ce s-a dus furtuna , astăzi defapt, mi-am luat inima în dinți, fiindcă inima mă îndemna să vorbesc cu el despre Dumnezeu. Ieri și alaltăieri mi-am făcut timp pentru a mă apropia de el, și de a lui soție, și cu ajutorul Domnului ne-am împrietenit, și-au deschis inima față de mine.
De fiecare dată îi strângeam mâna ca la un tată, fiindcă adevărat că Pavel spune că trebuie să ne comportăm cu cei mai în vârstră ca și cum ne-ar fi părinți.
I-am vorbit despre Domnul Isus ca Dumnezeul care nu e distant, care stă pe tron și se uită cum se perpelesc în chinuri oamenii „din cauza păcatelor”. Nu, El s-a dezbrăcat(kenosis, în greacă), s-a întrupat, a respirat aerul cu microbi, și viruși, a simțit durerea, teama, bucuria, îndoiala, credința, a plâns, a strigat, s-a mâniat, a simțit durerea până la leșin, biciul în carne, sulița în coaste, durerea sfâșietoare din cauza greutății corpului și a legii gravitației pe care El a creat-o. El a creat soarele, care nu l-a mai văzut când pentru prima dată parcă „întunericul a învins Lumina”. Ca și Umbra din ținuturile lui Frodo, așa fusese întunericul de la Golgota, drapelul fluturând a diavolului. Nu știa că cu moartea Lui biruia Moarte, „pe Moarte călcând”.
Tehnologia și orice lucru bun Dumnezeu a îngăduit-o. Însă cum pune și epistola către Romani că oamenii sunt inventatori și de rele(ἐφευρετὰς κακῶν). Cuiele folosite pentru construcții, oamenii le-au folosit să-L pironească pe Constructorul Universului, a lor, a lumii cerești. Alfred Nobel a inventat TNT, dinamita, cu gând bun, că va salva timp și pe pălmacii de la târnacop. Inventatorii de rău au devenit teroriști. Nobel s-a îmbogățit, însă când a văzut răul ce-l pricinuise dinamita lui i-a venit lehamite de câștig, sonându-și averea, crezând că va mai salva ceva. Cain și-a construit cetate nu să se apere de fiarele câmpului ci să fugă de fața lui Dumnezeu, însă conștința nu putea fi îngrădită.
Hristosul nostru a suferit și suferă cu noi, e mai aproape de noi când îl strigăm din Valea Umbrei Morții. Și o facem atunci când suntem la ananghie. Prea ades uităm de El când suntem sănătoși, și bucuroși și fericiți. De aceea Dumnezeu, cred, nu ne lasă să lâncezim în starea asta, nici în suferință și durere, dar nici atunci când credem că nu mai avem nevoie de El. O, iartă-ne Doamne!
Istoria se repetă, nu ciclic cum credeau grecii, ci faptic, timpul are un Alfa α și un Omega Ω, un vector către Escaton(ἐσχάτως) către venirea a doua a Domnului Isus, a Parusiei(παρουσία).
Umanitatea lui Isus este , trebuie să recunoaștem, diferită de a noastră. Firescul din noi se caracterizează prin slăbiciuni(ἀσθένεια, astenia), mânie(ὀργή,orghe de unde și urgie), strigare, ieșire din țâțâni, skandal(σκάνδαλον, skandalon), mândrie(ὑπερήφανος, huperefanos) , teamă(πτόησις, ptoesis) de oameni. Ne asemănăm cu Ana și Safira de nu puține ori: ne gândim la câștigul de bani și averi mai degrabă decât a ține adevărul. Dacă nu avem vasul sufletului nostru curățit de Crucea lui Hristos, Duhul nu umbrește templul trupului nostru, locașul Lui, proprietatea Lui. Și ne apucăm, ca apucații, să ne cumpărăm ce ne lipsește, cele „trebuincioase” vieții noastre spirituale: daruri de la Petru, aidoma vrăjitorului din Samaria. Vino Duhule Sfinte!
Oamenii muribunzi, în suferințe trecătoare sau cronice, sunt acei oameni care îl ascund pe Isus Hristos pe chipul lor trist. Hristos plânge cu ei, și pentru noi. Noi suntem prea ocupați, ca niște trepăduși ce nu mai avem timp de „pierdut”. Programele ne dau peste cap. Suntem prea moderni, sau postmoderni să mai vorbim altora despre mântuire, despre Cruce, despre Mesia. Mâna ce-o atingem e mana lui Hristos suferind, rugile ce le înălțăm la Cer sunt mâini întinse într-ajutor suferindului.

Experiențe , stări , trăiri

Emil Cioran se mândrea la 20 de ani că este expert în moarte. Nu cred că a văzut mai mulți de 20 de oameni murind, aș paria pe asta.
Eu am văzut câteva sute în cei patru ani. Nu ne gândim la moarte serios cum se gândește un muribund. Trăim cu speranța zilei de mâine, că soarele va răsări, și va apune, că vom iubi, că vom îmbrățișa persoana iubită.
Am văzut oameni care știau că nu mai prind ziua de mâine. Era singura certitudine, singurul adevăr absolut. Poate au primit epistola de la Dumnezeu cu chemarea acasă. Iar noi , ca niște trepăduși, cu compasiune ne luptam să zădărnicim planurile divine. Rămâneam să conchidem că omul ȘTIA; parcă era un dat ceresc. Aveam în mâini cu o muncă sisifică, și nu ne dădeam bătuți până trecea și 3 ore de zbatere. Și dacă eram pălmaci, săpând tranșeele războiului , nu eram mai istoviți, transpirați și leșinați.
Vreo 7-8 pacienți, femei și bărbați mi-au spus că ȘTIU. Lucru mai mult decât dumnezeiesc, supranatural. Nu înțelegeam algebra, altminteri calculele Cerului. Oamenii aceștia erau supraoameni, albi la înfățișare aidoma îngerilor, stoici, cu privirea ațintită într-un punct fix, parcă vedeau Tronul la fel cum odinioară Ștefan văzu teofania.
Cei mai mulți ”nu cunosc ziua”, nici ceasul. Nici Domnul Isus nu a cunoscut viitorul. El a trăit fiecare zi cu patos , știind că nu are rost să nădăjduiască puțin de la viață și de la Dumnezeu, Tatăl Său.
Noi, tinerii ne dorim puțin, și trebuie să recunoaștem că suntem mediocrii. Pentru o casă ne îndatorăm la o bancă , ne facem sclavi pe viață. Plătim dublu, și niciodată banca nu pierde. Viața noastră muncim pentru un loc unde să ne așezăm capul, lucru care Domnului Isus l-a considerat de prisos.
Viața Lui avea un țel, și timpul Lui a fost de 33 de ani. A trăit cel mai adevărat, frumos dintre oameni. El a reușit pentru prima dată să-și iubească dușmanii. A creat iertarea și jertfa, și un nou mod de viață pentru urmașii Săi, dragostea agape. Dragostea jertfitoate.
Însă când zilele au îmbătrânit, și inima e sfâșiată de durere, și creștinii sunt cuprinși de angoasa, disperarea, înfricoșătoarea moarte. Moartea este ceva neomenesc, nedumnezeiesc, necreat. Este un intrus în creația lui Dumnezeu. La Finele lumii, la Escaton moartea va fi biruită de Creatorul, de Dumnezeu însuți, și doar atunci. Până atunci ne îngrozim și plângem ca și Isus la mormântul lui Lazăr ce duhnea a putrezire. Șiroaiele de sudori și transpirații ne trec când mai avem puțin. Unii mor liniștiți, însă mulți se întâlnesc față-n față cu moartea.
Trebuie să știm, dacă credința biruiește în acele momente disperarea și deznădejdea. Lumina întunericul. Sunt oameni care au nevoie acum de rugăciunile noastre pentru curaj, dârzenie în această luptă. E Ioan, Rus, Mariș, Petre, au nevoie de tine. Iubirea de frați să ne ajute să-i căutam pe cei în suferinți. Să devenim nu experți ca Cioran , ci mai mult decât biruitori, domnitori ai plaiurilor Cerului. Doamne ajută!

Știi grecește ? (Faptele Apostolilor 21:37)

De ce să ne pierdem timpul și energia cu limba elenă clasică? În cartea lor How to read the Bible for all its worth , Grand Rapids,Zondervan Publishing House, Gordon Fee, unul din autori, alocă un capitol întreg preoblemei traducerii Scripturii.
Traducerile care le avem sunt bune și nu. În bisericile neoprotestante conservatoare se învață că traducerea lui Dumitru Cornilescu din 1923 este ca și coborâtă din cer, aidoma Coranului.
Nu este bine să ne atașăm idolatru de nicio traducere. Traducerea rămâne traducere cu toate bunele și relele.
Pe mine Gordon Fee cu acest capitol m-a provocat și încurajat să mă apuc de limba greacă. Mi-a dat curaj și încredere în mine. M-am speriat rău de tot când am luat să citesc cartea de gramatică greacă a lui John Tipei. Am lăsat-o cu gândul că e pentru erudiți. Parcă Dumnezeu nu m-a lăsat în pace până nu am luat o hotărâre în privința limbii elene. O colegă avea întâmplător un dicționar antic grec, lucru ce m-a făcut curios să-l răsfoiesc. Toată teama și neîncrederea mea s- risipit când am reușit să ”traduc” fără dicționar unul din primele cuvinte de pe prima pagină, Ἀβραάμ, Avraam.

O să trec prin toată gramatica elenă folosindu-mă de trei cărți

care le am, fără pretenții de profesionalism. Fac asta fiindcă trbuie să-mi umplu câteva goluri, și poate postările mele va încuraja măcar pe cineva să se apuce de învățarea limbii grecești.
Nădăjduiesc să vă încurajeze faptul că după ceva trudă și stăruință veți putea să citiți și să traduceți din Noul Testament a lui Nestle-Aland și din Septuanginta lui Rahlfs.

Să începem cu Vocabularul

Majuscule & Minuscule

A – α(ALFA) se pronunță a scurt, ca în lat, sau a lung ca în Avraam

B – β(BETA) se pronunță b ca în banal.

Γ – γ(GAMMA)g ca în Gheorghe, grai.

Δ – δ(DELTA)d ca în dor

Ε – ε(EPSILON)e scurt ca în englez.

Ζ – ζ(ZETA) z ca în zăpadă

Η – η(ETA)e lung ca în idee.

Θ – θ(THETA)th ca și în thing.

I – ι(IOTA)i scurt sau lung ca în copil, sau copiii.

K – κ(KAPPA)k ca în cartier.

Λ – λ(LAMBDA)l ca în linoleu.

M – μ(MU)m ca în manuscris.

N – ν(NU)n ca în număr.

Ξ – ξ(XI)ks ca în Xena, xerox.

O – o(OMICRON)o ca în omletă.
Π – π(PI)p ca în piersică.
P – ρ(RHO)r ca în rață.

Σ – σ(ς)(SIGMA)s ca în sătul.

T – τ(TAU)t ca în tată.

Υ – υ(UPSILON)u scrurt sau lung ca în Muller.

φ – φ(FI)f ca în floare.

X – χ(HI,CHI)h ca în horă.

Ψ – ψ(PSI)ps ca în psihic.

Ω – ω(OMEGA)o lung ca în alcool.

Salata de fructe a lui Moş Martin

Avem nevoie o de o grămadă de vitamine pe timp de iarnă pentru a întări imunitatea organismului nostru. Fructele care le găsim din belşug în oferta
ţăranilor din piaţă, sunt pline de vitamine, şi mai lesne de luat şi consumat de către publicul larg.
Toţi preferăm nişte vitamine dintr-o salată de fructe, decât de vitaminele din injecţii, pastile sau suspensii luate de nevoie atunci când ne impune doftorul.

Iată reţeta lui Moş Martin, gustoasă, savuroasă, …şi plină de vitamine pe timp de hibernare.

Într-un castron destul de mare ca să poţi sătura doi ursi treziţi din hibernare, tai cubuleţe 4-5 kiwi,
Şi presari strugurei îngheţaţi din congelator,

Apoi zmeură de-aia bună, din congelator, ţinută acolo pentru vremuri de hibernare când nu mai găseşti pe câmp sau în piaţă,

adaugi apoi o banană tăiată cât să stea comod într-o linguriţă,

două portocale tăiate cubuleţe cu cuţitul,

Pentru a fi mai suculentă salata adăugăm zeama stoarsă a unei jumătăţi de lămâie şi a două portocale(pentru a nu fi prea acră, gustăm

, şi dacă mai este nevoie, mai stoarcem portocale)

Adăugăm şi mere furate din grădina bunicii. Cele împachetate, care au luat vaccinuri să nu facă gripă, răceală, sau boala vacii nebune, nu sunt bune!! Alea zbârcite ca astea să fie în salata asta

După ce le-a gustat a voastră bunică, să fie tăiate cubuleţe şi adăugate la salată.

Mai punem 5-6 prune congelate, pe care le tăiem în două

şi le sacrificăm în salată ,alături de celelalte “martire” pentru Moş Martin

Continuăm cu 10-20 vişine sau cireşe congelate

Dacă aveţi câteva fructe congelate, celelalte care sunt proaspete se vor răci instant, ca de la frigider, şi nu va mai fi nevoie să aşteptaţi încă o oră să le serviţi, timp în care va trebui altfel să stea să se răcească.
.

Le amestecăm cu grijă, şi dacă nu e suficient de suculentă mai putem scurge zeamă de portocale. Iar dacă e prea apoasă, atunci mai putem tăia fructe.

Moş Martin e destul de tânăr în pofida numelui, şi poate mânca salată cu un topping de frişcă.
Lui Winnie i-a găsit doftorul la ultimul control, colesterolul ridicat în sânge, şi i s-a spus că dacă va mai mânca frişcă e posibil să dezvolte boli cardiace.

Cum lui, ca şi nouă, îi place să-şi ia vitaminele din fructe mai degrabă din injecţii şi perfuzii, se mulţumeşte doar cu salata.

Moş Martin vă urează poftă bună!

Cum să facem cărți pentru Kindle

Am de câteva luni Kindle 3 , și pe parcurs am învățat cum să-mi convertesc documente pentru a le putea citi comfortabil pe Kindle. Fiindcă nu știu să lucrez în HTML, folosesc Microsoft Word.
În Word se face toată treaba cu editarea. Pentru convertire folosesc două programe care se găsesc gratis pe internet. Primul este Mobipocket Reader(există și Mobipocket Creator, însă drept să fiu îmi prind urechile cu el, e pentru profesioniști, nu pentru mine, eu caut lucrurile să fie cât mai simple și eficiente) iar al doilea se numește Calibre.
În Word îmi aranjez fiecare pagină, ca să fie frumos ordanată și pe paginile dispozitivului de citit. Cineva m-a îndrumat să-mi selectez tot textul în tema fontului Calibri , cu mărimea 14, l-am crezut și se vede bine și pe Kindle. Trebuie să lasăm să se vadă pe documentul word și notele de subsol, fiindcă se vor vedea si pe Kindle, cu linkuri.
Folosesc Office 2010, care mă ajută la capitole, subcapitole, și cu tabelul de cuprins,care mi-l face programul ăsta minune.
Selectez fiecare capitol mare, mă duc cu mouse-ul la Styles unde gasesc fonturi pentru capitole, subcapitole, etc, care le pot personaliza cum doresc dând click dreapta pe Heading 1, Heading2, etc unde are opțiunea Modify.
Tot așa fac cu subcapitolele, și cu tot ce dorim să vedem în Tabelul de Cuprins. Concomitent cu selectarea capitolelor mai fac o treabă care ține de aranjarea în pagină: Înainte de fiecare capitol, subcapitol, etc, inserez Page Brek, de la Insert. Am văzut că pe Kindle întodeauna fiecare capitol, subcapitol, etc va fi pe o pagină nouă.
E foarte important să avem în cartea de pe Kindle trimiteri cu linkuri(vom avea dacă și în documentul nostru Word le lăsăm să se vadă) și să avem la începutul cărții un Continut al cărtii cu linkuri. Asta se poate în Word 2010. Toată selectarea capitolelor, subcapitolelor, etc, e pentru acest Continut care poti sa-l accesezi prin linkuri.
Important e sa ștergem Cuprinsul cărtii daca aceasta are, fiindca dacă cerem să ne insereze continutul clickabil, atunci cartea va avea două cuprinsuri. Pentru Cuprinsul clickabil trebuie să mergem la Reference – Table of Contents, și îl inserăm. După aceasta trebuie să-l uptatăm cu comanda de la mouse. Mie intodeauna mi-l dă cu numere la paginii, și trebuie să le șterg(numerele) fiindcă Kindle nu ține cont de asta, si o să avem în Cuprins niște cifre care arată urât, și nu au nicio relevanță. Selectăm la opțiunile Tabelului de Cuprins fără numere, există opțiunea asta. După ce avem documentul în forma asta, îl salvăm unde dorim.
Dechidem Mobipocket Reader și mergem la opțiunea Import , alerând opțiunea Office Document, selectând documentul nostru. Acesta îl va converti in format prc, care se poate citi pe Kindle. Însă eu doresc să-i pun și o copertă , să arate aidoma celei de pe Amazon.
Deschidem Calibre și adăugăm cartea noastră prc în bibloteca acestuia. Trebuie să știm în ce locație o pune Mobipocket, aceasta putem să o modificăm noi, mergând la setari.
Să-i dăm o formă cât mai frumoasă, selectăm cartea noastră prc, si accesăm Edit Metadata, unde introducem Autorul, colecțtia din care face parte cartea, ceva informații despre carte, etc., coperta, care o putem descărca de pe net, iar dacă nu , o căutam noi pe internet, si o descărcam manual, după care o convertim in mobi. O să iubiți mai mult cărțile care au fost oarecum muncite și de mâna dumneavoastră.

Spor la treabă , și la citit !