An Orthodox Introduction to the 2nd Edition of the Romanian Translation of ‘Three Views on Eastern Orthodoxy and Evangelicalism’ – 1


Originally posted on Persona:

  1. THE SEED OF HOPE

It is not by chance that I find myself writing this preface to a theological work that presents itself as pioneering initiative [1] directed towards a dialogue between Orthodox and Evangelical believers. In fact, according to a Christian saying that has deep roots in the biblical text (Luke 12:7), “nothing in life happens by chance”.

Many years ago, in an entirely providential way, I made the acquaintance of Danut Manastireanu. I had been invited to an academic colloquium at the Emanuel Baptist Institute in Oradea. It was there that we met. I do not know whether we spoke to each other very much on that occasion. I do not think we did. I no longer remember. But what I do remember is what I felt then: I must meet this person again!

I did not know when or why. I had nothing in common with him:…

View original 781 more words

Sah cu un amator


Ma joc si eu sah cu amatorii. Bine, amatorul meu are PhD in teologie. Articolul lui de paie, vorba lutheriana, e aici.

“Dumnezeu Fiul, Domnul nostru Isus Hristos a ales să se întrupeze şi a astfel a primit o natură umană, atât de umană încât a pierdut extrem de mult de-a lungul timpului.”
Sa inteleg ca au avut dreptate gnosticii care afirmau ca Intruparea a fost un minus, o contradictie-n termeni cu divinitatea lui Hristos ? Sau Platon care construieste o antiteza intre suflet si trup?
Si ce treaba are Intruparea cu “lumea buna” din vremea Lui ? Crucea a fost gandita ca o nebunie fata de Pilat, sinedriu, sau filozofii din Atena. Hristos a venit sa mantuie pacatosii nu sa intre intr-un pardid politic, nu sa fac o revolutie(nici macar morala), El a venit ca Imparat, iar imparatia Lui nu are treaba cu Irod, Pilat sau cu filozofii elini.

Ce treaba are camasa cu omul nou ? Mai acceptam simbolismul acesta la un Origen, sau Clement al Romei, dar nu in postmodernitate, la un ins cu doftorat in teologhie.

Cum bine scria Wright, faci parte din tagma aceia de oameni care are nevoie de Hristos ca sa dovedeasca Scriptura ca-i adevarata. Numai bine!

Despre homosexuali


Traim intr-o lume nebuna. Multi tineri care in sondaje bifeaza crestini isi incep viata de familie fara o cununie religioasa. Biserica e obligatorie doar pentru inmormantari. Homosexualii inunda bisericile, cer dreptul la cununie religioasa. Pai daca-s goale, de ce sa nu aiba si ei folos ?

O sa ploua cu pucioasa peste ceva vreme, asa a spus la meteo Trinitas. :)

The Cross before Constantine: The Early Life of a Christian Symbol


51-xnCEvNqL._SX331_BO1,204,203,200_

Scholars in the late twentieth century and beyond have repeatedly demonstrated that Christianity in the first centuries of the Common Era was “neither chronologically predictable nor theologically consistent.”

Acum zece ani citeam comentariul lui David Gooding pe Fapte, unde autorul argumenta că pluralismul religios din lumea antică e foarte asemănător cu cel al nostru. Vorba Eclesiastului, nimic nou sub soare. Aceași lume, cultură pestriță, nedefinită, plină de „eretici” & „ortodocși” când ne gândim la creștinim.

De la Cina de Taina la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe(II)


Cu anevoie poate fi trecut cu vederea modul extrem de „simplu” în care se săvârșeacultul divin în Biserica primară. Nu existau edificii bisericești, sau numai unele foarte simple. În orice caz, nu existau veșminte cultice, tămâie, icoane sau o muzică bisericească complicată. Abstracție făcând de acțiunile sacramentale centrale, totul avea în permanență o semnificație practică ușor de recunoscut: lumina adusă odată seara; sărutarea păcii; aducerea darurilor naturale(„jertfa”). Numai în chip cu totul incipient se anunță la Hipolit un fel de „simbolism”, atunci când se spune: apa de la aducerea ofrandei trebuie să arate ca imagine a botezului faptul că omul lăuntric ca ființă însuflețită primește lucruri asemănătoare cu trupul.

Dar cu toată simplitatea încă dominantă, cultul divin al Bisericii primare nu este totuși o adunare protestantă. Foarte devreme întâlnim semnul crucii.

Cu argumentul acesta Karl Ch.Felmy a intrat în jocul ieftin al apologeticii deluzorii. Foarte puțini teologi care emigrează dintr-o confesiune-n alta au tăria să nu-i îngroape în noroi pe foștii frați în credință. Oricum într-o cartea de istorie ca aceasta nu e loc de debat-uri creștinismul primar a semănat cu noi, nicidecum cu voi. Nu găsești nicio asemănare între un fluture și o larvă. Iar crucea, cel mai pueril argument pentru apărarea Ortodoxiei, nu e pricină de poticnire nici pentru protestanții zilelor noastre.

Mie-mi pare că Felmy aici le-a făcut jocul ortodocșiilor, și-a lăsat academia oleacă și le-a cântat în strună noilor lui frați. La Jaroslav Pelikan nu găsești sectarisme de-astea. De aceea rămâne no.1 ca istoric al creștinismului pentru mine.

Apropo de cruce, a apărut o carte, despre simbolul crucii înainte de Constantin:

The Cross before Constantine: The Early symbol-Bruce W. Longenecker, August 2015.

51-xnCEvNqL._SX331_BO1,204,203,200_

Pavel Florenski, un geniu tăcut


horvathliviu:

o nouă carte despre Pavel Florensky

Originally posted on Însemnări:

Cea mai recentă biografie dedicată lui Pavel Florenski poartă un titlu care condensează la maximum definiţia încă insuficient cunoscutului preot și om de știință: un geniu tăcut, un Leonardo Da Vinci al Rusiei (datorită extensiei și diversității cunoștințelor sale), care a trăit o viață tragică și extraordinară[1]. Cum să nu fie extraordinară viața unui om de o erudiție cu totul ieșită din comun care a publicat studii competente în matematică, fizică, electrodinamică, etnografie, filologie, istoria și teoria artei, filosofie și teologie? Și cum altfel decât tragică poate să fie viața acestui om care murit împușcat, după ce mai înainte fusese întemnițat în urma unui proces de o absurditate kafkiană?

Pavel Florenski este insuficient cunoscut din două motive: în primul rând din  cauza lipsei unui interes pe măsura amplorii sale, iar în al doilea rând, și acesta este motivul cel mai important, din cauză că, nici până în acest…

View original 1,200 more words