Origen , despre chip şi asemănare


Observ chiar ceva cu totul deosebit în condiţia omului, căci mai înainte nu se aminteşte de sintagma [ chipul lui Dumnezeu]: şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a facut. Căci nu am găsit această adăugire nici în privinţa cerului, nici în privinţa pământului, nici în privinţa soarelui sau a lunii.

Fără îndoială, pe acest om, pe care Scriptura îl numeşte făcut după chipul lui Dumnezeu, nu îl înţelegem ca trupesc. Căci plăsmuirea trupului nu conţine chipul lui Dumnezeu, iar omul trupesc nu este făcut , ci este plăsmuit, după cum s-a scris în cele următoare.

Căci Scriptura spune : A plăsmuit Dumnezeu pe om , adică acesta a fost modelat, din lutul pământului.

Iar cel ce a fost după chipul lui Dumnezeu este omul lăuntric, nevăzut şi netrupesc, nestricat şi nemuritor. În unele de acest fel se observă, mai degrabă, chipul lui Dumnezeu. Dacă însă unul înţelege că cel care a fost făcut  după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Este omul trupesc, atunci el pare a atribui şi forme omeneşti unui Dumnezeu trupesc; a considera aceasta despre Dumnezeu este, în mod evident, nelegiuit.

Până la urmă, aceşti oameni carnali care ignoră înţelesul divinităţii, dacă citesc undeva în Scripturi, despre Dumnezeu, că “ cerul este scaunul Meu, iar pământul este reazămul picioarelor Mele”, bănuiesc că lui Dumnezeu Îi este propriu un atât de mare trup, încât cred că El şade în Cer şi îşi întinde picioarele până la pământ.

Ajung la această părere fiindcă nu au acele urechi care să poată auzi după vrednicie cuvintele lui Dumnezeu despre Dumnezeu, cuvinte care sunt vestite prin Scriptură.

Ceea ce se spune în Scriptură( Cerul este scaunul Meu) astfel se înţelege după vrednicie despre Dumnezeu: ştim că  Dumnezeu se odihneşte şi locuieşte în cei a căror locuire este în ceruri.  Iar în cei care au urmat, până acum, un plan pământesc se află cea din urmă parte a proniei Sale, care este indicată, figurat, prin numirea picioarelor.

Dacă unii dintre aceştia  îşi vor asuma, eventual, cu tărie studiul şi dorinţa, făcându-se cereşti prin desăvârşirea vieţii şi înălţimea înţelegerii, înşisi  se vor face scaune ale lui Dumnezeu, făcuţi cereşti, mai întâi, prin alăturare şi locuire.

Ei vor putea spune atunci: Şi ne-a ridicat pe noi cu Hristos şi ne-a făcut să şedem împreună în cele cereşti. Dar şi a căror comoară este în cer pot fi numiţi „cereşti”

şi “scaune ale lui Dumnezeu”,fiindcă acolo unde este comoara lor este şi inima lor.

Şi Dumnezeu nu numai că se odihneşte deasupra lor, dar şi locuieşte în ei.

(Preluat din Omilii, comentarii si adnotari la Geneza, Editie bilingva, Ed.Polirom, 2006)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s