Simion Noul Teolog – Hrana, băutura, lumina sunt El Însuşi

Dar despre cele pe care milostivul Dumnezeu le dă încă de aici celor ce-L iubesc pe El [1 Cor 2,9] , trebuie să spunem acum iubirii voastre câteva lucruri, puţine, pe unele înţelegându-le din dumnezeieştile Scripturi, iar pe altele din experienţă. Fiindcă oamenii arată toată râvna şi purtarea de grijă pentru aceste trei – şi anume pentru bogăţie, pentru cinste şi pentru slavă, precum şi pentru libertate, bucuria şi desfătarea care ni se fac plecând de la ele – Stăpânul nostru şi Dumnezeu dăruieşte din belşug în primul rând toate acestea celor ce au lăsat toate şi au luat crucea [Mt 16,24] şi umblă fără întoarcere pe urmele picioarelor Lui; căci în locul unei bogăţii sticăcioase El li se dă în întregime pe Sine Însuşi. Vezi puterea cuvântului ? Ai auzit această minune înfricoşătoare ? Căci aşa cum bogaţii din lume îşi cheltuie bogăţia lor în nevoie, poftele şi desfătările pe care le vor, tot aşa şi bunul nostru Stăpân Se daruie pe Sine Însuşi robilor Săi adevăraţi şi plineşte toată dorirea şi pofta lor, aşa cum vor şi mai presus de cât vor ei; şi-i umple cu generozitate de tot binele şi le dăruieşte din belşug şi neîncetat desfătarea nestricăcioasă şi veşnică.
Mai întâi ei sunt umpluţi de o bucurie negrăită pentru că au dobândit în ei înşişi nu lumea, nici cele din lume [ 1Ioan 2,15] ci pe Făcătorul şi Domnul şi Stăpânul a toate.
Apoi se îmbracă [Gal 3,27] cu tot trupul şi în întregime în Lumină, care este Însăşi Hristos Dumnezeu, şi se văd pe ei înşişi împodobiţi cu o slavă negrăită şi cu un veşmânt dumnezeiesc strălucitor, şi-şi închid ochii nesuportând să vadă strălucirea neînţeleasă şi neacoperită a veşmântului lor, încă îşi caută un loc ascuns, unde să se scape de multă povară a slavei [2Cor 4,17] .
Apoi Stăpânul Însuşi li se face hrană şi băutură veşnică şi nemuritoare; şi se vede de către unii ca un sân luminos[ photoeides mayos] vârât în gura minţii lor şi care alăptează pe câţi sunt prunci în Hristos[ 1Cor 3, 1-2] şi nu sunt în stare să guste hrana tare, cărora li se face deodată hrana şi băutura, şi le produce o asemenea dulceaţă , încât nu mai vor sau, mai degrabă, nici nu mai pot să se smulgă de El; iar faţă de cei înţărcaţi se poartă ca un părinte iubitor de copii călăuzindu-i şi educându-i.

Preluat din Simion Noul Teolog, Discursuri teologice şi etice, Editura Deisis.