Paul Evdokimov , despre infern


“ Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru.” Se simte bătând în acest cuvânt însăşi inima Evangheliei. Lumile se apropie, frontierele se estompează, lumea de dincolo este aici şi acum.
Iată experienţa imediată a oricărui credincios care ia parte la liturghie: ” Acum puterile cereşti, nevăzând, săvârşesc, împreună cu noi…” Dar aceste irumperi ale lui „dincolo” în lumea noastră înseamnă că infernul este şi el în mijlocul nostru.
În ciuda unei nete inflaţii a acestei noţiuni, viaţa sub toate formele ei este în mod constant calificată prin ea: infernul unei iubiri nefericite, infernul vieţii conjugale, infernul prezenţei celuilalt, infernul propriu, etc.
Infernul la măsura umană se insinuează în intimitatea noastră, devine un element familiar, cunoscut, deşi terifiant. El diferă desigur de imaginea pe care i-o dădeau maeştri medievali, sau Bosch, sau Goya, sau dansurile macabre, dar este cu atât mai real.
Diavolul şi-a scos masca romantică, ne devine astfel mai familiar, ca diavolul în veston a lui Ivan Karamazov, este ca toată lumea şi aşa cum îl întâlnim, poate, în fiecare zi.
Nu mai este deghizat în arhanghel cu aripi arse; mai adevărat, mai uman şi, de aceea, mai de temut, el ne seamănă.
Marcel Jouhandeau spunea esenţialul : ” Eu, cu puterile mele, pot să înalţ în faţa lui Dumnezeu un imperiu, asupra căruia Dumnezeu nu are nici o putere; aceasta este iadul… omul nu înţelege infernul pentru că nu şi-a înţeles propria inimă…”

Preluat din Paul Evdokimov, Vârstele vieţii spirituale, Editura Humanitas, 2006.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s