Cardinal Tomáš Špidlík, despre Duhul Sfant si Biserica




Crezul pe care-l rostim uneşte două afirmaţii de credinţă: „Cred în Spiritul Sfânt, în Sfânta Biserică Catolică…”. Pe timpul vieţii pământeşti, Isus îi ţinea pe Apostoli uniţi împreună prin forţa personalităţii Sale. După moartea Sa, când Apostolii mărturiseau că Isus a înviat, ar fi putut auzi întrebarea: „Dar atunci unde se află?”. Totuşi, chiar dacă nu au auzit această întrebare, au dat un răspuns: „Trăieşte în noi”. Înălţat la ceruri, El le trimite Spiritul său „care dă viaţă”, care lucrează pentru refacerea lumii. Din aceste motive teologii numesc cu uşurinţă Spiritul Sfânt „sufletul Bisericii lui Hristos”.

Sfântul Irineu aminteşte analogia creaţiei primului om: „Se vede într-adevăr cum Biserica primeşte darul divin în mod asemănător după modul cum Dumnezeu a insuflat Spiritul Său în trup, pentru a da viaţă tuturor membrelor… Atunci, unde este Biserica, acolo este şi Spiritul lui Dumnezeu şi unde este Spiritul lui Dumnezeu, acolo este Biserica şi deplinătatea harului”. Membrele diverse ale trupului formează un singur om, pentru că au doar un singur suflet. La fel şi oameni diferiţi formează o singură Biserică, pentru că sunt însufleţiţi de un unic Spirit.

Această concluzie derivă din trihotomia antropologică lăsată nouă de Irineu. Omul duhovnicesc, zice, este compus din trei elemente: trupul, sufletul şi Spiritul Sfânt, a cărui prezenţă este ca şi cum ar fi „sufletul sufletului nostru”. Trupurile sunt diferite, diferite sunt şi sufletele, dar Spiritul Sfânt este unul singur. El este deci sufletul comun al tuturor celor care se pot numi duhovniceşti.

Când sufletul se separă de trup omul moare. În acelaşi mod, Biserica ar fi fără de viaţă dacă s-ar separa de Spirit Sfânt. Scrie Ioan Gură de Aur: „Dacă Spiritul Sfânt n-ar fi prezent în mijlocul ei, Biserica n-ar exista; şi viceversa, dacă ea există, acesta este un semn clar al prezenţei Spiritului Sfânt”. S-ar putea aduce o obiecţie: „Nu este poate suficientă dragostea reciprocă pentru a uni oamenii?” marele teolog mirean rus Aleksei Komiakov (mort în 1869) insistă mult asupra acestui aspect. Dar este convins că fără Spiritul Sfânt adevărata iubire nu există: „Biserica este revelaţia Spiritului Sfânt prin iubirea reciprocă a creştinilor”. Se poate insista în această obiecţie.

Preluat din Cardinal Tomáš Špidlík, Cateheză despre Biserică, Ed. Galaxia Gutenberg, 2005

4 thoughts on “Cardinal Tomáš Špidlík, despre Duhul Sfant si Biserica

  1. silviu says:

    Daţi-mi voie să citez din afirmaţia dvs.:”Dacă Spiritul Sfânt n-ar fi prezent în mijlocul ei, Biserica n-ar exista; şi viceversa dacă ea există, acesta este un semn clar al prezenţei Spiritului Sfânt” Viceversa (versul pe invers) este : dacă Biserica nu este prezenta, în Spiritul Sfânt el nu ar exista. Vreau să spun că Spiritul Sfânt nu este condiţionat de Biserică “ruach” din Genesa 1,1-2 exista dinaintea Bisericii.

  2. Draga Silviu multumesc ca iti “pierzi timpul” pe la mine prin ograda. Nu e afirmatia mea, ci a raposatului Thomas Spidlik, care s-a dus la cele vesnice anul trecut. El a fost catolic, cu afinitati catre teologia rasariteana. Traditionalistii cred ca Biserica a fost din vesnicie, nu ca a luat fiinta la Rusalii. Si asta prima data a spus-o , daca nu ma insel, Clement de Roma.
    Da, ai dreptate, daca interpretezi ca si protestantii ca Biserica a luat fiinta la Rusalii.
    Numai bine

    1. silviu says:

      Îmi place să înterpretez Biblia doar prin Biblie nu prin părinţii Bisericii care, aşa cum a spus-o şi Luther şi aşa cum am contatat-o şi eu cu mult amar, se contrazic prea des între ei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s