Tudor Arghezi , Rugăciune



De ce stîrnişi tărâna şi viu m-ai zămislit,
Dacă-nceputul i-ai dat sfîrşit
De mai înainte de-a fi şi-nceputul ?

De cînd te-ai murdărit pe degete cu lut
Vremelnic şi plăpînd tu m-ai făcut.
Poţi cere o durată aceluia-njghebat
Din tine trup şi suflet cu scuipat ?

Torcînd mătasea tu o faci de seamă,
Şi frumuseţea i se şi destramă.
Ai scos din buturugă o vioară
Şi-ai pus şi coada în care vrei să moară,
Pleznind în miezul nopţii albe, de zmarald,

Pe strigătul şi zborul în sus cel mai înalt.
Un zbor i-ai dat şi şoimul la stele,
Împiedicat în peticele mele.

Tu ai rămas de-a pururi, şi viata noastră piere
Te mulţumeşti cu-atîta mîngîiere
Că singur, între neguri, eşti veşnic; sorocit
Prin mărturia celor ce-au murit.

8 thoughts on “Tudor Arghezi , Rugăciune

  1. Cand eu l-am studiat la scoala, comunistii ne-au spus ce-au vrut despre el; dupa ce am mai crescut nu l-am mai citit. Si uite asa se naste sfanta ignoranta …

  2. silviu says:

    Arghezi prezintă creaţia lui Dumnezeu şi apoi creaţia omului făcută pe baza creaţiei divine “Ai scos din buturugă o vioară
    Şi-ai pus şi coada în care vrei să moară”. Am mai citit pe undeva dar nu mai ştiu unde.

  3. Livius says:

    Ma bucur sa vad postata aici una dintre cele mai frumoase poezii care atesta (a fost scrisa si publicata in 1965) ca Arghezi si-a pastrat credinta, dar si indoielile (vezi interogatiile retorice din text) pana la finele vietii. Am intrat intamplator pe blog, a fost o surpriza placuta. Felicitari.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s