Alexander Schmemann, Tatăl nostru


Iisus Hristos ne-a lăsat o singură rugăciune, Rugăciunea Domnească . Când uceinicii L-au implorat: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm” (Luca 11,1) El le-a dăruit această rugăciune :

„ Tatăl nostru, care eşti în Ceruri,
Sfinţească-se numele Tău,
Vie Împărăşia Ta,
Facă-se voia Ta,
Precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
Şi ne iartă nouă greşelile noastre,
Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
Şi nu ne duce pe noi în ispită,
Ci ne izbăveşte de cel rău”
(Matei 6, 9-13)

Această rugăciune a fost rostită fără întrerupere timp de 2000 de ani. În fiecare clipă, undeva pe glob se află oameni care rostesc aceste cuvinte spuse de Hristos Însuşi.
Iată de ce nu există o altă cale mai bună spre inima creştinismului decât această rugăciune scurtă şi aparent simplă.

Îngăduiţi-mi să încep prin a spune, fără ocolişuri, că sensurile acestei rugăciuni sunt inepuizabile: nu este posibil să i se dea o explicaţie finală, conclusivă. Ca şi în cazul Sfintei Scripturi, Rugăciunea Domnească se adresează fiecăruia dintre noi în mod personal, ca şi cum ar fi fost alcătuită pentru fiecare dintre noi în parte: ea îmi este adresată mie, nevoilor mele, întrebărilor mele şi pelerinajului meu. În acelaşi timp, ea rămâne de-a pururi neschimbabilă în esenţă , de-a pururi chemându-ne să-i împlinim năzuinţele cele mai importante, cele mai înalte, cele mai desăvârşite.

Pentru a înţelege cu adevărat Rugăciunea Domnească şi a participa la ea, trebuie mai întâi să ne eliberăm de nebulozităţile noastre lăuntrice, de divizarea atenţiei noastre, de neglijenţa spirituală care ne caracterizează şi în care trăim în mod constant.
Cea mai teribilă trăsătură de caracter a omului este aceea de se a ascunde mereu de tot ce i se pare prea entuziast şi semnificativ din punct de vedere spiritual. E ca şi cum am alege să fim meschini şi triviali la nivelul subconştientului, pentru că e mai uşor să trăim aşa( Poate vă amintiţi de personajul Sviajki din romanul Anna Karenina, de Lev Tolstoi; Sviajki părea în stare să înţeleagă orice şi să dicute despre orice, dar de îndată ce conversaţia ajungea la chestiuni mai profunde despre sensul vieţii, ceva se bloca în sufletul lui şi nimeni nu putea să penetreze acea blocadă. Tolstoi descrie acest fenomen general uman cu geniul său narativ greu de egalat).

Într-adevăr, o mare parte din forţa noastră interioară se îndreaptă spre înnăbuşirea vocii lăuntrice care ne cheamă la o întâlnire cu absolutul. Prin urmare, să depunem un efort cât de mic pentru a intra în spaţiul lăuntric şi în starea de spirit în care aceasta rugăciune a rugăciunilor va începe să rezoneze cu noi şi în noi, descoperindu-ne sensurile ei depline şi devenind singurul lucru de care avem cu adevărat nevoie: mâncare şi băutură pentru sufletul nostru.

Preluat din Alexander Schmemann, Tatăl nostru, Editura Sofia, 2008.

11 thoughts on “Alexander Schmemann, Tatăl nostru

  1. Un pacatos says:

    Un pacatos said, on februarie 11, 2011 at 6:42 pm
    Mai frate, Domnul nostru Iisus Hristos a discutat intai cu fariseii si numai daca nu L-au ascultat i-a certat.

    Colaps said, on februarie 11, 2011 at 6:51 pm
    Sunt de acord. După întâia și a doua mustrare, dacă nu ascultă, îi părăsești, nu mai ai treabă cu ei.

    Dar s-a ajuns să se mustre de sute de ori și să se discute tot de atâtea ori cu ei și nu are nici cel mai mic efect asupra lor. Ei tot continuă să își posteze elucubrațiile.

    Ei o hulesc pe Maica Domnului, hulesc Sfinții, Sfânta Tradiție, Icoanele, Sfintele Moaște, Biserica. Ei chiar nu au deloc remușcări în privința asta.

    Păi ție ți se pare normal să fie atacată credința noastră sfântă, culmea, tocmai pe un forum ortodox? Și să fie dați afară cei ce o apără, în loc de cei ce o atacă?

    Un pacatos said, on februarie 11, 2011 at 6:58 pm
    Frate, iti spun drept, TREBUIE CA NOI, CRESTINII ORTODOCSI, SA PREDICAM EVANGHELIA MAI CU FORTA. Protestantii nu vin la noi la Biserica, dar pe blogurile noastre se uita. Deci, la treaba, căci Domnul Iisus ne-a dat porunca:
    ” Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.” ( Marcu 16, 15).

    set said, on februarie 12, 2011 at 2:08 am
    Un pacatos, citeste cu atentie acest articol, ai sa intelegi multe. http://saccsiv.wordpress.com/category/ecumenismul/
    Colaps are perfecta dreptate

    ADEVARU-I LIVIU CA CU DVS AM INCERCAT PRIMA DATA, PE BUNE, NU MI-A MERS, ASTA E🙂
    ORICUM O SA FIM O SINGURA BISERICA CEI CE NU NE VOM PUNE CIPUL 666.
    SI ATUNCI, NE VOM RUGA IMPREUNA🙂🙂

  2. Asta cu cipul implantat în piele mă amuză, domnule păcătos. Dacă eşti atent , aceaşi interpretare cu cipul implantat, numărul fiarei a fost în vogă(şi poate şi acum) la americani. S-au făcut filme, o adevărată publicitare pe această interpretare cu numărul fiarei. N.T.Wright, teologul anglican zice că deja s-a construit un mit. Cu semnul fiarei şi răpirea. Şi are dreptate. Şi acum văd că şi unii din ortodocşi îmbrăţişează aceaşi interpretare.
    Dacă aveţi un pic de cunoştinţe de Vechiul Testament, o să aflaţi într-o carte a lui Moise(nu vă zic care, vă las să citiţi) este scris prima dată de semn pe mână şi pe frunte! Dar aici în sensul bun. Că Dumnezeu ne va însemna Legea Lui pe mână şi pe frunte.
    Tot aia zice şi în Apocalipsa. Dracu vrea să copieze tot ce face Dumnezeu: el va zice că e Mesia, şi-i va înşela pe mulţi, va face minuni, se dă drept oaie, dar e defapt lup, Iisus e Leul lui Iuda, diavolul leul care caută să înghită, diavolul vine pe un cal, ca şi Domnul pe un cal Alb,etc
    Evreii nu prea aveau multe cuvinte în lexic. Foloseau aceleaşi cuvinte pentru măruntaie cât şi pentru simţăminte, inimă pentru minte ,etc. Problema cu însemnele, trebuie să concorde cu tot ce zice Revelatia lui Dumnezeu. 666 îl întălnim tot în Vechiul Testament.
    Erau talanţii lui Solomon, care-i aştepta mai mult decât orice. Şi poate îi iubea mai mult decât pe Domnul. Nu ne spune ceva asta? Iubirea de bani pricina tuturor relelor. Mamona şi Iisus! Mâna înseamnă pentru evrei fapte, iar fruntea, gîndirea. Cine va fi însemnat cu această iubire de altceva decât de Dumnezeu, este idolatru. Este în afara Împărăţiei.

    Numai bine.

  3. Şi apropo de ecumenism. Sunt ecumenist prin căsătorie. Soţia mea minunată e evanghlică. Eu sunt ortodox. Ne iubim aşa cum suntem.
    Georges Florovsky a fost ecumenist, şi Evdokimov, Lossky şi toată spuma teologiei răsăritene. Inclusiv Schmeman. La fel şi eu, iubesc fraţii evanghelici şi pe cei catolici, nu prea-mi plac fanaticii şi exclusiviştii.

  4. Un pacatos says:

    No stai o tira, ca acuma pot raspunde.
    Semnul pe mana e din Deuteronom 6, 4-9; ca l-am folosit pe post de talisman ( da’ nu ajuta nici un talisman).
    Poate ca evreii n-aveau multe cuvinte in lexic, dar grecii aveau ( ca doara Apocalipsa in elina a fost scrisa).
    Pe de alta parte:
    ” Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.”
    ( Apocalipsa 14, 11).

  5. Dragule Apocalipsa e făcută ca un puzzle. Nu glumesc . E o compilaţie de citate din Vechiul şi Noul Testament. Bruce Metzger spune asta. Bruce Metzger e părintele manuscriselor Noului Testament. Viaţa întragă şi-a dedicat-o studierii manuscriselor. Până la urmă tot dreptate a avut Augustin când a afirmat că nu putem înţelege Noul Testament decât prin Vechiul, şi viceversa.

    1. Băieți, am cam deviat de la articol, dar n-are nimic. Sunt de acord cu tine Liviu. Avem vaga impresie că știm care va fi cronologia zilelor din urmă și evenimentele, dar de fapt vom fi surprinși ca de un hoț în noapte. Totul va fi diferit de ce am crezut noi pentru că Dumnezeu doar ne dă indicii în Apocalipsa, nu întreg scenariul, un puzzle imposibil de rezolvat aș zice eu. Rămân la vorba mea: Venirea Domnului e ca moartea, nu știi când vine, nu știi cum vine, dar știi că vine. Asta e cel mai important. Maranata!
      Dacă ești interesat, am scris puțin despre răpirea pre sau post-tribulaționistă. http://beniamincruceru.wordpress.com/2010/12/06/argumente-biblice-din-care-stim-ca-biserica-va-trece-prin-necaz-sau-de-ce-cred-ca-dumnezeu-este-posttribulationist/
      Tu ce părere ai?

  6. Beni îmi place articolul. În mare sunt de acord cu ce spui acolo. Ce am citit despre escatologie până acum a fost cărţile lui Anthoni Hoekema şi George Ladd. Nu sunt de partea nimănui în ce priveşte Necazul cel mare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s