Sf.Simeon Noul Teolog


Ah, ah, Dumnezeule Doamne, Atotţiitorule! Cine se va sătura de negrăita Ta frumuseţe, cine se va umple de necuprinderea Ta? Cine va umbla în chip vrednic de poruncile Tale (Lc 1, 6) şi va vedea marea şi minunata lumină a feţei Tale (Ps 4, 6), lumină ce nu poate fi cuprinsă în întregime în această lume grea şi întunecată şi care – o, străină minune – ridică pe cel care o vede cu trupul din lume! Cine e cel ce a trecut de zidul trupului său? Cine e cel ce a străbătut întunericul stricăciunii şi, lăsând lumea toată, s-a ascuns? Vai, ce ieftine sunt cunoaşterea şi cuvintele noastre! Căci unde s-a ascuns cel ce a străbătut lumea şi a ajuns afară de toate cele pe care le vede? Spune tu, înţelepciune desfiinţată a înţelepţilor, ca să nu spun înnebunită de Dumnezeu cum spune Pavel (1 Co 1, 19-20) şi orice rob al lui Dumnezeu. Acesta e bărbatul doririlor (Dn 9, 23) Duhului care, chiar atunci când se apropie cu trupul de trupuri, poate fi sfânt cu duhul; căci în afara lumii şi a acestor trupuri nu mai e nici pofta vreunei patimi trupeşti, ci o nepătimire oarecare. Cine a sărutat-o şi din această sărutare a câştigat viaţă, chiar dacă-l vezi, chipurile, indecent şi făptuind după cum l-ar tăia capul, cunoaşte că un trup mort (Rm 8, 10) făptuieşte aceasta. Nu spun un trup fără suflet prin care să fie pus în mişcare, ci un trup ajuns afară din pofta cea rea. Căci lumina, care mă sărută din plăcerea frumoasei nepătimiri şi în chip negrăit, răpeşte întreaga mea minte scoţând-o afară din sine şi cu o mână imaterială o ţine goală şi nu o lasă să cadă din iubirea ei sau să gândească vreun gând împătimit, ci mă îmbrăţişează neîncetat, iar dorul aprinde sufletul meu şi altă simţire nu mai e întru mine. Căci pe cât o preacurată pâine e mai de preţ şi mai dulce decât gunoiul, tot pe atât pentru cei ce au gustul bun cele de sus sunt incomparabil mai presus decât cele de jos. Ruşinează-te tu, înţelepciune a înţelepţilor (1 Co 1, 27), cea lipsită de adevărata cunoaştere! Căci simplitatea cuvintelor noastre îşi agoniseşte cu fapta adevărata înţelepciune, apropiindu-se de Dumnezeu şi închinându-se lui Dumnezeu, Care dă toată înţelepciunea vieţii prin care sunt replăsmuit sau chiar îndumnezeit văzând pe Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s