Matei II


1.Iar dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată că magii de la răsărit au venit în Ierusalim întrebând:
Τοῦ δὲ Ἰησοῦ γεννηθέντος ἐν Βηθλέεμ τῆς Ἰουδαίας ἐν ἡμέραις Ἡρῴδου τοῦ βασιλέως, ἰδοὺ μάγοι ἀπὸ ἀνατολῶν παρεγένοντο εἰς Ἱεροσόλυμα

2.Unde este împăratul iudeilor cel ce s-a născut? căci am văzut la răsărit steaua lui și am venit să ne închinăm lui.
λέγοντες, Ποῦ ἐστιν ὁ τεχθεὶς βασιλεὺς τῶν Ἰουδαίων; εἴδομεν γὰρ αὐτοῦ τὸν ἀστέρα ἐν τῇ ἀνατολῇ καὶ ἤλθομεν προσκυνῆσαι αὐτῷ.

3.Auzind de acestea, împăratul Irods-a turbat și tot Ierusalimul împreună cu el.
ἀκούσας δὲ ὁ βασιλεὺς Ἡρῴδης ἐταράχθη καὶ πᾶσα Ἱεροσόλυμα μετ’ αὐτοῦ

4.Și aducând toți arhiereii și cărturarii poporului cercetă de la ei: Unde este să se nască Christos?
καὶ συναγαγὼν πάντας τοὺς ἀρχιερεῖς καὶ γραμματεῖς τοῦ λαοῦ ἐπυνθάνετο παρ’ αὐτῶν ποῦ ὁ Χριστὸς γεννᾶται

5.Atunci ei îi răspunseră: În Betleemul Iudeii, căci așa este scris de profetul:
οἱ δὲ εἶπαν αὐτῷ, Ἐν Βηθλέεμ τῆς Ἰουδαίας· οὕτως γὰρ γέγραπται διὰ τοῦ προφήτου

6.Și tu Betleeme, pământul Iudei, nu ești deloc cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși povățuitorul care va paște pe poporul meu Israil.
Καὶ σὺ Βηθλέεμ, γῆ Ἰούδα, οὐδαμῶς ἐλαχίστη εἶ ἐν τοῖς ἡγεμόσιν Ἰούδα· ἐκ σοῦ γὰρ ἐξελεύσεται ἡγούμενος, ὅστις ποιμανεῖ τὸν λαόν μου τὸν Ἰσραήλ

7.Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi și a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.
Τότε Ἡρῴδης λάθρᾳ καλέσας τοὺς μάγους ἠκρίβωσεν παρ’ αὐτῶν τὸν χρόνον τοῦ φαινομένου ἀστέρος

8.Apoi trimițândui la Betleem , le-a zis: Mergeți și cercetați cu deamănuntul despre prunc și dacă îl veți afla vestiți-mă și pe mine, ca să viu și eu să mă închin lui.
καὶ πέμψας αὐτοὺς εἰς Βηθλέεμ εἶπεν, Πορευθέντες ἐξετάσατε ἀκριβῶς περὶ τοῦ παιδίου· ἐπὰν δὲ εὕρητε, ἀπαγγείλατέ μοι, ὅπως κἀγὼ ἐλθὼν προσκυνήσω αὐτῷ

9.Iar ei, ascultând pe împăratul, au plecat și iată steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra, unde era pruncul.
οἱ δὲ ἀκούσαντες τοῦ βασιλέως ἐπορεύθησαν καὶ ἰδοὺ ὁ ἀστήρ, ὃν εἶδον ἐν τῇ ἀνατολῇ, προῆγεν αὐτούς, ἕως ἐλθὼν ἐστάθη ἐπάνω οὗ ἦν τὸ παιδίον

Textul ăsta ne este familiar atunci când sărbătorim Crăciunul, nașterea Domnului. Atunci atmosfera din căminele noastre este de sărbătoare.
Textul și contextul biblic al Nașterii Domnului este parcă în antiteză cu ceea ce se petrece în sărbătoarea noastră. Acolo vedem o familie(Maria, Iosif și Pruncul Iisus) care este amenințată de cruzimea unui domnitor nebun. Atât de pus pe fapte îngrozitoare, încât nu și-a cruțat de la moarte copiii, nevestele atunci când le-a bănuit de complot.
Textul acesta sacru ne trimite la alt nebun, Faraonul care dorea ca seminția lui Israel să dispară de pe meleagurile lui. Dumnezeu în ambele texte a intervenit miraculos, într-u mântuire și judecată.
Ce mă nedumerește în acest text e că oamenii luminați, oamenii Cărții Sfinte, teologii vremii s-au temut de dictator, și l-au ajutat pe căpcăun în a afla unde Iisus Mesia s-a născut. Pentru asta și-au folosit teologia, cunoașterea lor despre Dumnezeu. Asta îmi aduce aminte de Karl Barth care i-a venit lehamite de profesorii lui liberali care acceptase politica lui Hitler.


Bonhoeffer a suferit martiriu pentru împotrivirea față de sistem. Putea să rămână în America un ilustru profesor de teologie, care și-a luat doctoratul la 20 de ani. Germania îl chema. Trebuia să sufere împreună cu poporul lui, era datoria lui de creștin.

Glorie lui Dumnezeu pentru martirii Lui!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s