Evanghelia după Dostoievski


Ultimele raze ale soarelui m-au găsit străbătând Bulevardul Voznesenski. Îmi place nespus soarele de martie la Petersburg, mai cu seamă în asfințit, bineînțeles la sfârșitul unei zile senine și geroase. Vezi cum strada întreagă se învăpăiază deodată, scăldată într-o lumină sclipitoare. Casele toate parcă răsfrâng scântei. Atunci, culorile lor mohorâte, cenușii, galbene sau de un verde-murdar se înviorează pentru o clipă; ai senzația că sufletul ți se înseninează și te pomenești tresărind ca la un ghiont cu cotul venit de alături fără veste. Privirea ți se schimbă, gânduri noi te copleșesc… E uimitor ce poate face o rază de soare cu sufletul omului!

Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este arătat întru ei; căci Dumnezeu le-a arătat-o:

Încă de la facerea lumii, cele nevăzute ale Lui – adică veşnica Sa putere şi dumnezeirea – prin cugetare se văd din făpturi;Epistola către Romani

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale,
luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat:

Ce este omul, că-Ţi aminteşti de el?
sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
Psalmul 8

Sursa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s