John Steinbeck, La rasarit de Eden


Nu am citit nimic pana acum de John Steinbeck, insa mi-am dat seama ca trebuie sa-i parcurg opera. M-a cucerit cu La rasarit de Eden, si o va face pentru toti acei care sunt familiarizati cu textele biblice, fiindca reuseste formidabil sa le contemporanizeze.
Wikipedia ne informeaza ca John Steinbeck ca scrisese 27 de carti, 16 romane, 6 carti non-fiction si 5 colectii de povestiri. Ca primise 3 premii Pulitzer, pentru Fructele maniei(1939), La rasarit de Eden(1952) si nuvela Soareci si oameni(1937).
A primit premiul Nobel pentru Literatura in 1962, motivatia juriului fiind

pentru scrierile sale realiste și imaginative, îmbinând un umor afectuos cu o observație socială ascuțită

Eu cred ca in opera La rasarit de Eden vedem un Adam , un Iacov si Esau, un Avraam intoliti in straiele secolului nouasprezece. Steibeck contemporanizeaza vremurile si personajele biblice. Cu alte cuvinte afirma ca istoria se repeta, ce au invatat ei, ce invatam noi. Mai toate personajele sunt in cautarea fericirii, fiecare percepand-o altfel: pentru unul este o gradina aidoma celei din Eden, pentru altul agonisiri materiale, unii se indragostesc lulea de o Rebeca, altii cauta sa-si faureasca un nume ca cei Turnul Babel.
E plina de umor aceasta opera, un umor realistic, impletit cu problemele existentiale ale vremii.

Liza ura bauturile alcoolice cu un zel de neclintit. A bea alcool sub orice forma era considerat ca o crima impotriva unui Dumnezeu ultragiat. Nu numai ca ea insasi nu s-ar fi atins de bautura, dar le refuza si celorlalti aceasta bucurie. Rezultatul firesc a fost ca atat Samuel cat si copiii ei erau inclinati spre bautura.

– Poate ca tu gasesti ca-i sanatos sa hoinaresti toata noaptea, dar bunul Dumnezeu o sa faca ce crede El de cuvinta.
Era bine cunoscut faptul ca Liza Hamilton si Dumnezeu aveau pareri asemanatoare in aproape toate problemele.

Exista un personaj destul de complex, un chinez bucatar, pe nume Lee, pe care seriful fara sa se sinchiseasca il stiga pe nume:

– Hei, Cing Ciong, unde este stapanul tau?

Va doresc lectura placuta!

.

4 thoughts on “John Steinbeck, La rasarit de Eden

  1. M-am apucat și eu de ea acum ceva vreme. Nu știu de ce nu mi-a plăcut începutul și am renunțat la ea și-am înlocuit-o cu departe de lumea dezlănțuită a lui Thomas Hardy. O să revin asupra ei că mi-ai stârnit apetitul🙂

    1. Da, incepe cu copilaria lui Adam , nefericita si dezolanta. Eu vad relatia lui cu Charles aproape identica cu cea a lui Isaac si Esau: parinti partinitori, dusmanii, neincredere, singuratate, nesiguranta, teama etc. Personaje complexe.

  2. Mă interesează chestiunea aia cu „tu poți”. Mi se pare deosebit de importantă, nu doar în economia romanului, ci și pentru viață.

    Am scris cu ceva vreme în urmă despre filmul făcut de Elia Kazan pornind de la carte. E, comparativ cu romanul, o făcătură ideologizată, din care dispare complet personajul Lee, care e esențial în carte.

    1. Nu am vizionat filmul, insa o voi face dupa ce termit de citit romanul, inca mai am ceva. E destul de lung, cu o mie de povestioare neplicticoase. Nu inteleg fraza cu “tu poti”. Nu este Lee? Pacatul regizorilor. Imi place ca filmele pe Narnia s-a tinut de carte, asta a fost dorinta fiului vitreg a lui Lewis.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s