Feodor Dostoievski, Umiliti si obiditi


Dupa ce am iesit din turele de noapte, mi-am propus un proiect faraonic. Sa-l recitesc pe Feodor Dostoievski si sa-i gasesc Vestea Buna din scrierile lui.Idea asta nu mi-e originala ci am imprumutat-o de la Nicolae Steinhardt, care zicea ca-L descopera pe Dumnezeu si intr-o carte ca In cautarea timpului pierdut unde numele lui Dumnezeu nu e amintit deloc. Idea e fascinanta, insa numele lui Dumnezeu era amintit chiar in primul volum a lui Proust, eu l-am gasit in versiunea englezeasca. Probabil citise o traducere comunista, si Numele n-a trecut granita cenzurii.
Feodor Dostoievski a fost un geniu in a descrie psihicul uman, sufletul. Daca in scrierile lui Lev Tolstoi vedem zugravita lupta crancena a omului de a implini legea lui Dumnezeu prin propriile puteri, la Dostoievski vedem contrariul, anume harul. Interventia miraculoasa a lui Dumnezeu in viata omului nenorocit si fara scapare. Mantuirea lui Dumnezeu, iertarea, harul dumnezeiesc, le gasim in Crima si pedeapsa, cand Rascolnikov nu numai ca scapa nepedepsit, ci si apasarea constiintei este luata. Durerea, rusinea, constientizarea crimei este stearsa, si traieste iertarea.
Unii filozofi afirma ca Dostoievski e primul existentialist. In acest curent il gasim si pe Albert Camus. Insa diferenta intre cei doi e colosala. Amandoi descrie viata asa cum e , cu greutatile, necazurile, nevoile si lipsurile ei. La Dostoievski vedem cum transcendentul inunda lumea noastra existentiala. Harul isi face loc in natura, Dumnezeul nevazut intre oameni in suferinta. La Camus domina absurdul, tacerea, disperarea.
In Umiliti si obiditi gasesc multe teme din alte microromane ale autorului. Autorul principal se indragosteste bolnavicios de o fata pe nume Natasa pe care o cere in casatorie de la parinti. Acestia i-o promit, insa doar peste un an, pana cand acesta agoniseste ceva ruble pentru casatorie. Anul trece, iar vremea si oamenii se schimba. Natasa este indragostita de un tanar print bogat, ai carui parinti erau in vrajmasie cu parintii ei. Un fel de Romeo si Julieta intr-o gubernie a Petersburgului secolului nouasprezece. Autorul e in aceasi ipostaza ca si personajul principal din Nopti Albe.
Traieste o iubire imposibila. Iata cum isi exprima starea sufletuluitanarul nostru personaj:

In clipa aceea toata fericirea mea se naruise si-ntreaga mea viata se franse in doua. Simteam asta, o simtea inima mea insangerata…Am pornit indarat, pe acelasi drum pe care venisem, spre casa batranilor ei parinti. Nu stiam nici cum am sa intru, nici ce-am sa le spun. Gandurile imi amortisera, abia imi taram picioarele. Iata, dar, toata poveste fericirii mele, asa s-a incheiat dragostea mea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s