Sf. Vasile cel Mare, despre multumire


Ati auzit cuvintele spuse de apostol tesalonicenilor, in care le da legi pentru intreaga viata. Pavel a dat invatatura sa celor din jurul sau, dar folosul ei se intinde la intreaga viata omeneasca. “Bucurati-va pururea, a spus Pavel, rugati-va neincetat, dati multumire in toate!”. Ce inseamna a ne bucura, care-i folosul ce-l avem de aici si cum e cu putinta sa ne rugam neincetat si sa multumim lui Dumnezeu in toate imprejurarile, va voi spune pe cat voi putea putin mai tarziu. Acum insa trebuie, mai intai, sa va vorbesc de cele ce spun potrivnicii nostri, care ne invinuiesc ca este cu neputinta de indeplinit porunca aceasta.
Ce virtute este, spun ei, sa petrecem ziua si noaptea veseli si bucurosi, intr-o necontenita veselie sufleteasca? Cum e cu putinta sa facem asta, cand, fara voia noastra, ne inconjoara mii si mii de necazuri care coboara neaparat tristete in sufletul nostru, din pricina careia a ne bucura si a ne veseli este cu mult mai cu neputinta decat a nu simti usturime cand stam pe carbuni aprinsi si a nu suferi cand suntem intepati? Poate ca unii dintre cei de aici, suferind de aceasta boala de gandire, gasesc astfel de dezvinovatiri pentru pacate si, din pricina fricii lor de a pazi poruncile, incearca sa-l huleasca pe Legiuitor ca da porunci cu neputinta de indeplinit.
Cum e cu putinta sa ma bucur pururea, spun acestia, cand pricinile bucuriei nu sunt in stapanirea mea? Cele ce ne fac sa ne bucuram sunt in afara de noi si nu stau in puterea noastra. De pilda: prezenta unui prieten, traiul indelungat cu parintii, gasirea banilor pierduti, cinstea ce ne-o dau oamenii, insanatosirea dupa o boala grea si toate celelalte, care fac fericirea vietii noastre: o casa imbelsugata cu de toate, o masa plina, tovarasii in stare sa ne inveseleasca, discutii si privelisti care ne fac placere, sanatatea rudelor si pietenilor nostri; intr-un cuvant, tot ce ne aduce fericire in viata. Ne intristeaza nu numai durerile noastre, ci si durerile prietenilor si rudelor noastre, incat toate acestea ne micsoreaza neaparat bucuria si veselia sufletului. Pe langa acestea, daca ai vedea caderea vrajmasului, nenorocirile venite asupra prigonitorilor, rasplata binefacatorilor si, pe scurt, daca n-ar tulbura viata noastra niciunul din necazurile prezente sau viitoare, atunci da, ar fi cu putinta sa se nasca in sufletul nostru bucuria. Deci, pentru ce ni s-a dat o astfel de porunca a carei indeplinire nu sta in puterea voii noastre, ci este consecinta unor fapte care ne depasesc? Apoi, cum ma voi ruga neincetat, cand trebuintele trupului trag neaparat spre el gandurile sufletului, nefiind cu putinta ca mintea sa se imparta in acelasi timp si sper rugaciune, si spre trebuintele trupului?

Sursa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s