Sf Ciprian Episcopul Cartaginei, Scrisori


Sfântul Ciprian al Cartaginei a fost una din personalităţile remarcabile ale Bisericii Creştine din prima jumătate a secolului al III-lea. Se trăgea dintr-o familie nobilă şi bogată. A primit o educaţie aleasă, studiind, printre altele, retorica (pe care mai apoi a predat-o).

A dus o viaţă îmbelşugată şi, pare-se, chiar uşuratică până într-o zi, când, auzind de curăţia şi sfinţenia preotului creştin Ceciliu, a început a-l frecventa, şi astfel a fost câştigat pentru totdeauna de învăţătura şi Biserica lui Hristos.

„Eram in intuneric, inotam pe marea furtunoasa a lumii acesteia, fara a cunoaste lumina si fara a sti incotro sa-mi indrept pasii. Ma gandeam la cele ce mi se spuneau despre rascumparare si gaseam cu totul de nestrabatut calea spre mantuire, ce mi se propunea prin bunatatea divina. Nu puteam pricepe cum un om ar primi Botezul unei noi vieti, cum era cu putinta sa inceteze a fi ceea ce fusese mai inainte, sa devina o fiinta noua, pastrand acelasi trup, dar dezbracandu-se de omul cel vechi, sa se reinnoiasca in intregime inlauntrul sau…”

Ca episcop, Sfântul Ciprian a condus comunitatea creştină din Cartagina, însă de fapt din toată Africa Romană, în vremuri foarte tulburi. A trebuit să înfrunte două persecuţii de amploare, apoi ciuma devastatoare din 252-254 – pentru care autorităţile romane şi mulţimea păgânilor i-au făcut vinovaţi pe creştini –, erezii şi invazii ale triburilor deşertului. A primit cununa mucenicească în timpul prigoanei lui Valerian.

„Ciprian este poate cel mai natural în corespondenţa sa. Aceasta reprezintă un document de primă importanţă. Ciprian are o înaltă conştiinţă atât a drepturilor, cât şi a îndatoririlor episcopului…

Corespondenţa sa ne dovedeşte că nu se mulţumea numai cu formularea unor idei generoase, ci acţiona conform principiilor pe care le-a fixat. Este acelaşi atât în acţiunile, cât şi în scrisorile sale.

Conducător înnăscut, a ştiut să creeze unitatea în viaţa sa, să alăture la fermitate blândeţea, la prudenţă entuziasmul, la prevedere abilitatea. Acest om de acţiune este un mistic, pe deplin el însuşi atât la rugăciune, cât şi la lucru…” (Adalbert Hammann, Părinţii Bisericii)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s