Despre batic: tradiție și teologie


Citesc Zăpada de Orhan Pamuk, autorul turc laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2006.
Cartea este complexă, cuprinde o grămadă de idei, printre care și nesfârșita disensiune a Occidentului cu Orientul, lupta dintre postmodernism cu tradițiile strămoșești, a ateismului intelectual cu fanatismul religios.
În carte se vorbește foarte mult despre tradiția islamului concretizată prin purtarea baticului și îmbrăcămintea impusă de Coran femeilor, și presiunea autoritățiilor seculare, moderne, atee, care făceau demersuri și presiuni asupra societății religioase pentru a-i seculariza.
Erau fete credincioase care nu concepeau și nu acceptau propunerea statului ateu. Nepurtarea baticului și îmbrăcarea în blugii occidentali erau semne clare a lepădării de credință. Unele erau exmatriculate din școli fiindcă se încăpățânau să trăiască după Coran, bătute și maltratate în familie, ostracizate în societate. Baticul era semnul exterior al credinței lor. Unele fete, ajunse la disperare,s-au sinucis. Mai bine moartea decât lepădarea de văl, de credință.Iată un dialog al unei fete asupra căreia se făceau presiuni:

– Astăzi se împlinesc patruzeci de zile de când și-a luat viața prietena noastră, Teslime, a spus ea. Teslime era cea mai pioasă dintre noi și lupta pentru credința ei, pentru cuvântul lui Allah. Pentru ea, vălul nu simboliza doar dragostea de Allah, ci, totodată, propria evlavie și onoare. Nimănui nu-i trecea prin minte că s-ar fi putut sinucide. Asupra ei se făceau presiuni necruțătoare pentru a renunța la broboadă – la școală o făceau profesorii, iar acasă, taică-său -, dar Teslime se ținea tare. Tocmai era pe cale să fie exmatriculată din școala în care învăța de trei ani și pe care se pregătea s-o absolve. Într-una din zile, niște indivizi de la poliție l-au prins la înghesuială pe taică-său, care ține o băcănie, și i-au zis: ”Dacă fiica-ta nu se duce la școală fără văl, o să-ți închidem prăvălia și o să te gonim din Kars.” În această împrejurare, tatăl ei a amenințat-o pe Teslime că o dă afară din casă, iar apoi, văzând că spusele sale n-aveau nicio înrăurire, a plănuit s-o mărite cu un polițist văduv, în vârstă de patruzeci și cinci de ani. Ba mai mult, polițistul a început să se abată pe la prăvălie, venind de fiecare dată cu flori. Teslime ne-a spus că-i era atât de scârbă de bărbatul acela, pe care-l numea ”bătrânul cu ochi metalici”, încât era decisă să renunțe la văl ca să nu sfârșească prin a se mărita cu el, numai că-i era imposibil să-și pună hotărârea în aplicare. Unele dintre noi au aprobat-o, ca să nu ajungă să se mărite cu individul cu ochi metalici, pe câtă vreme altele i-au spus: ”Amenință-l pe taică-tău cu sinuciderea!” Eu am insistat cel mai mult asupra acestei idei. Pentru că, în mod categoric, nu voiam ca Teslime să renunțe la văl. I-am spus de nenumărate ori: ”Teslime, mai bine te omori decât să-ți dai jos vălul!”. O spuneam ca să mă aflu-n treabă. Ne gândeam că femeile care se sinuciseseră și despre care citiserăm în ziare săvârșiseră o asemenea faptă mânate de necredință, de atașamentul lor excesiv față de viața materială ori de nenoroc în dragoste și socoteam că vorba aceasta, ”sinucidere”, avea să-l înspăimânte pe taică-său. Fiind vorba de o fată credincioasă, nici nu-mi trecea prin minte că Teslime și-ar fi putut curma viața. Când am auzit însă că se spânzurase, am fost prima care să dea crezare veștii. Deoarece am simțit îndată că, dacă aș fi fost în locul ei, aș fi făcut la fel.

Eu care am crescut într-o biserică penticostală din provincie, nu pot să nu leg un astfel de text cu experiențele trăite la penticostali.
În bisericuța noastră de la țară erau mai multe feluri de penticostali, teologic vorbind. Cei adevărați, care înțelegeau că dragostea de Dumnezeu e cea mai mare poruncă. Înțelegeau cel mai bine problemele gri, care nu le discutau cu fanaticii. Erau foarte mulți neștiutori, religioși: cei care nu știau câte cărți sunt în Biblie, și cu toate că trăiseră de-o viață în biserică, se complăceau în starea asta.
Și fanaticii. Aceștia ar fi făcut orice pentru batic, înțolitul femeilor(bărbații nu aveau probleme, Eva e cea nesupusă, capul răutăților), nasturii mândriei de la sacou, cravata spânzurațiilor, verighetele de aur a păgânilor, etc. Am auzit cu urechiile mele propunându-se să se scrie o a doua Biblie cu lucrurile acestea deloc nesimnificative. Dilema lor era că de ce Dumnezeu nu a alocat mai mult spațiu în scripturi problemelor acestea „relevante”.
Nu spune Dumnezeu clar, negru pe alb, în Deuteronomul , că femeia nu trebuie să se îmbrace ca și bărbatul? Că aceasta este o urâciune în fața Lui?
Întrebarea mea e : Cum se îmbrăca femeia și cum bărbatul?
De ce luăm doar porunca asta, și pe cea cu amestecul semințelor în agricultură o găsim de prisos?

Oricum, porunca cu baticul e clară, spusă răspicat de Pavel:

de aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.

Unele manuscrise,probabil mai târzii, în loc de un semn al stăpânirii au văl.

Unii comentatori moderni au afirmat că Pavel vorbește figurat aici, Capul bărbatului fiind Hristos, a lui Hristos fiind Dumnezeu, și al femeii fiind bărbatul. Că aici Pavel nu vorbește despre văl ci despre εξουσιαν (exousian, autoritate), și concordă teologia aceasta a autorității în biserică și familie în întreaga Scriptură. Mie mi se pare logică și biblică această interpretare. Însă diferă de interpretarea tradițională a Bisericii. Și mă întreb: Cum de mii de teologi nu au văzut, nu au pus lumină pe textul acesta destul de controversat?

16 thoughts on “Despre batic: tradiție și teologie

  1. Buna ziua,

    Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

    Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
    Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

    dumitru_gabriela31@yahoo.com

  2. adina marinca says:

    Da,Liviu si eu asa cred ca in 1Corinteni cap.11 ii vorba despre autoritate si nu despre purtarea baticului si cred ca Dumnezeu mantuieste pe un om prin neprihanirea care se capata prin credinta in Fiul Sau ,Isus Hristos,nu prin purtarea mahramei.E trist ce se intampla in lumea musulmana,sa-ti iei viata pentru o mahrama,dar ii trist sa vedem ca si la noi de multe ori se accentueaza pe aceasta tema si nu pe adevarata traire cu Dumnezeu in fiecare zi.Dar ca sa nu fiu pricina de poticnire si fiindca nu este greu, cand merg la biserica , o sa-mi pun batic pe cap,trebuie sa tinem cont si de cugetul altuia care poate ii mai slab.Romani cap 14:19.God bless you.

  3. „13. Judecaţi voi singuri: este potrivit pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să fie acoperită?
    14. Nu vă învaţă însăşi natura că dacă un bărbat poartă părul lung, este o ruşine pentru el,
    15. însă dacă o femeie are părul lung aceasta este gloria ei? Pentru că părul i-a fost dat ca învelitoare.”
    (1 Corintieni 11:13-15, NTR)

    Invelitoarea capului femeii este parul lung . Este o rusine pentru femeie sa-s poarte parul ”băieţeşte” si tot o rusine este si pentru barbat sa-si poarte parul femeieste(lung).

  4. Crezi Liviu că acest „dat” al femeii, învelitoarea, părul lung, nu era legat de cultura elenă de atunci? Că depășește granițele istoriei și geografiei, precum alte valori ce-s bătute-n cuie?
    Dacă da, excepție fac doar femeile care au un motiv întemeiat, cum sunt sărmanele care sunt în tratament cu citostatice, etc.

  5. Asa cum apostolul afirma, cred ca problema in discutie tine de natura/fire si nu este conditionata cultural. Pana astazi femeile sunt feminine prin excelenta gratie podoabei capilare bogate(si nu numai…). De cand lumea si pamantul feminitatea este strans legata de parul lung.

    1. Adevăr grăiești. O să te mănânce acele care iubesc distracția(rock-ul) Liviule. Bine că nu fregventezi acele cercuri. Beniamin Fărăgău zicea că acesta este un argument cultural. Fiecare comentator cu părerea lui. Am uitat ce spune Gordon Fee în stufosul lui comentariu. Poate l-ai citit și-mi aduci aminte. Și eu înclin la ceea ce ai spus tu, că doar Liviu sunt și eu🙂

  6. Tizule🙂
    Cele care vor sa ramana in armonia cu firea/natura si Cuvantul nu se vor ”căpri”… Cele care vor sa ma infulece ar trebui sa stea bine cu dantura: is cam greu de mestecat si digerat🙂
    Beni F poate zice ce pofteste. Apostolul face apel la fire/natura/bunul simt comun. In text nu se gaseste absolut nici o conditionare culturala. Cine o baga acolo( e una si aceeasi, de-aia folosesc singularul), o mai baga si alte parti: la supunerea femeii fata de barbat, la dreptul femeii de a fi pastor, la ”pastorii” gay etc.

    1. Apropo de ce zici,„ la dreptul femeii de a fi pastor”:
      Tom Wright, cel mai drag teolog inimii mele, aduge un argument de nezdruncinat în apărarea „preoteselor”: Cine au propovăduit prima dată Învierea? Petru? Ioan? Da, ne e rușine și e nedrept, că doară ce greutate are vorba muierii în societatea evreiască de atunci , și cea clericală din bătătura noastră?

    1. O să citesc, promit, dar trebuie să plec. Mulțumesc cu PDF-ul, dar o să-l cumpăr, îl am în format electronic pt Kindle, dar nu mă mulțumește. Noapte bună Liviu!
      Mulțam de conversație.

  7. domnilor, da pina pavel n-a dat cu batul sa scrie despre subiect si sa dea “el solutio finale” cum de isus nu s-a ocupat de un subiect atiit de important? mister! si pina la pavel si la aflarea peste tot a ceea ce a scris ce s-a intimplat cu autoritatea barbatului asupra femeii in biserica sau in afara ei?

    si apropos de hainele de acum vreo 4000+ de ani, nu va faceti atitea probleme: intre barbati si femei erau deosebiri mult mai mici decit acum. nu de alta dar nu exista raionul confectii la magazinul satului🙂 pe bune!

    si de unde stim care era lungimea reglementara tunsorii baietesti de pe vremea deuteronomului? poate cea a barbii era mai clara si evidenta.

    1. Stuart Douglas în sinteza lui pe cărțile vetero-testamentare se întreabă pe bune: de ce luăm doar porunca cu înțolitu’ și lăsăm la o parte din același pasaj porunca privitoare la semănat, cusut, etc? Fiindcă cea cu îmbrăcatul e relevantă la noi la penticostali? Că trimiterile lui Cornilescu ne-au trimis cale-ntoarsă, ca la Nu-te-supăra-frate, de venit din Corinteni în Deuteronom, ca să primim lumină și să-nțelegem?

      Ok, atunci comentariu d-lui Beniamin Fărăgău mi se pare cel mai luminos, cooncordant cu întreaga Scriptură(după cum zice Jean Calvin) și în armonie cu Evanghelia lui Isus Mesia(după Martin Luther). Nu este vorba despre batic ci despre ἐξουσία.
      Și Domnul Isus a vorbit despre autoritate, despre familie, iar Pavel e de înțeles atunci . Oricum mă întreb, nu ne-ar ajuta mult elucidarea misterului dacă am cunoaște prima Epistolă către corinteni, și scrisorile/veștile etc, ce le deținea Pavel cu privire la problemele lor?

      1. de multe ori mi se pare ca il concuram pe pavel. el scria unei biseric in contextul acela si noi luam solutia fara sa stim multe dedesubturi. apoi incercam sa aplicam tot nt in practica si intram in panica ca nu putem implini cuvintul. pai noi nu avem toate problemele de acolo! unii ajung sa o ia razna din cauza asta.

  8. Nu bine zicea Karl Barth că Scripturile(aici Epistola către corinteni) este nu Cuvântul lui Dumnezeu ci Cuvântul despre Dumnezeu. Omul mediu, modest și mediocru, care abia dacă vrea să citească Biblia, în veci n-o să-nțeleagă
    asta Alexandru. Ce știe credinciosul de rând de faptul că scrisoarea aceasta s-a scris cu ocazia.., din pricina…, ce mai știu ei că trebuie să ști puțintică istorie/geografie și gramatici, ca să te bucuri de Cuvântul lui Dumnezeu.
    Și o întrebare: comentariul și explicația lui Beni Fărăgău mi se pare cea mai rezonabilă, însă cum de Părinții nu și-au dat seama de asta(cred că Teofilact mai amintea de ἐξουσία) și nici comentatorii reformei și cei contemporani? Nu-mi amintesc să fi citit ceva asemănător, dumneavoastră?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s