despre Joia Mare


În Evanghelia după Matei în această zi se complota împotriva lui Isus, forul religios hotărându-se ca să-L prindă și să-L omoare.
-Atunci preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii poporului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa și s-au sfătuit împreună cum să-L prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. Dar ziceau:
„- Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.”

Noțiunea timpului este accentuată în acest pasaj. Domnul Isus își profețește moartea prin răstignire, iar mai marii Israelului hotărăsc când să-L prindă și sa-L omoare.
A fost Isus o victimă ? A sosit vremea Întunericului, când Lumina a fost biruită de întuneric?
Dimpotrivă! Isus ne spune că El știa că o să moară, și cum o să sfârșească viața sacerdotală. Nu a fost prins, ci El și-a dat viața de bună voie. A murit prin crucificare atunci când a fost hotărât de Dumnezeu, nu de mai marii vremii.
Unii istorici necredincioși încă mai cred că Isus a fost o victimă nevinovată. Că lăcomia lui Iuda, invidia evreilor, lașitatea lui Pilat L-a dus la crucificare. Omenește vorbind, așa a fost. Așa a fost profețit în Psalmul 22 și așa s-a împlinit. Toți oamenii din această dramă sunt până la ultimul vinovați. Toată umanitatea este vinovată de lăcomia lui Iuda, invidia pe „acest necunoscut” Isus și de nepăsare. Toți am fost acolo sau retrăim acele momente în contemporaneitate.
Cum l-a cunoscut pe Iuda dinainte așa ne cunoaște pe fiecare, pe nume: știe pe Liviu, pe Ioan, Zaharia și Lavinea. Comportamentul și gândurile noastre. Știe că o să-L trădăm în ciuda promisiunilor noastre.
Și totuși ne îmbie cu pâine și vin: să luăm parte la Euharistie, Cuminecătură.

Fiecare dintre noi retrăim în efemera noastră viață, aidoma personajelor lui John Steinbeck, momentele paradigmatice din Scripturi: ispita din Eden- ascultarea de Eva sau de Dumnezeu, necredința lui Toma, frica pe apă a lui Petru, pocăința cu lacrimi a pescarului, etc.
De aceea spun că fiecare dintre noi a fost în pielea lui Iuda. Să ne vindem Domnul, Răscumpărătorul pe 30 de arginți.
Lumea noastră postmodernă ne promite fericirea prin împlinire materială. Este o utopie, o minciună străveche. Miliarde de oameni cred asta și trăiesc cu speranța asta. Câți nu-și vând sufletul, frații, părinții, ba și copiii pentru gologani. Unii, ca și Iuda, își vând Domnul.
Totuși, El ne spală picioarele, precum cel mai umil sclav din acele timpuri. Slujește pe cel mai neînsemnat dintre noi. Oricine este prețios în ochii Lui, nimeni nu este disprețuit, alungat, ostracizat.
Acesta este Dumnezeul nostru: ne iubește când știe că inima noastră schimbătoare e gata să-L vândă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s