Pentru Cleopatra, Miriam, Casandra, pentru Ștefan și Dina, Bogdan și Marta



Avem experiențe cu Dumnezeu și trăiri sfinte, spune Lewis, de cele mai multe ori când nu ne așteptăm și nu merităm harul Lui.
Tăcerea, frica, spaima, supărarea mă cuprinde când văd că Dumnezeu tace, cerul Lui e zăvorât, parcă-i plecat într-o călătorie în alte lumi, după ce a tras ceasul universului. Nimic nu-i mai înficoșător decât singurătatea sau gândul că Dumnezeu nu te aude, sau nu există. El e în altă lume decât a noastră, acolo unde și Radu nostru își continuă viața, adevărata poveste dincolo de tărâmurile Narniei. În astfel de momente nu atât gândul „că Dumnezeu nu există ” te pândește și îți dă târcoale cât acel gând că Dumnezeu există și face lucruri înfricoșătoare. Amăgitorul nu stă departe și ne șoptește minciuni.
Dumnezeu este și imanent, locuiește cu omul cu creația.

Pentru Radu n-a fost decât începutul poveștii adevărate. Toată existența lui în această lume și toată aventura lui pe Pământ n-au fost decât coperta și pagina de gardă; acum , în sfârșit, începe Capitolul Întâi al Măreței Povești, pe care nimeni pe pământ n-a citit-o; povestea care nu se sfârșește niciodată; povestea în care fiecare capitol e mai bun decât cel dinaintea lui.

Dar până să mă revăd cu el plâng. Plâng aidoma Domnului Isus văzând moartea care biruiește în veacul acesta, moartea care i-a răpus prietenul. Isus plângea(εδακρυσεν ο ιησους, edakrusen ho Iesous) la mormântul lui Lazăr.
Dumnezeu plânge,Dumnezeu suferă, Dumnezeul nostru a MURIT pe cruce! Nu înțeleg de ce nu rezolvă problma durerii așa cum voim și dorim noi. Nu înțeleg de ce nu stârpește RĂUL(păcatul original cu consecințele lui, boala, suferința etc) acum .
Când mă rugam pentru Radu Mureșan, fratele nostru, eram din tot sufletul meu aidoma evreilor care cer SEMNE(σημεια semeia, de unde și cuvântul semn). Îl aud parcă în străfundurile ființei pe Domnul Isus care mă mustră și-mi spune că pentru mine nu are decât SEMNUL lui Iona(το σημειον ιωνα to semeion Iona Matei 12:38). Aștept cu nerăbdare precum primii creștini a doua Venire(Parousia): lupta finală de la Armaghedon, eradicarea și abolirea RĂULUI, a păcatului, a diavolului, a morții. Maranata!
Crucea ne relevă că Yahweh este un Dumnezeu care simte, plânge, îndură iartă, e drept, nepărtinitor, îndurător, iubitor și puternic în slăbiciune. De asta trebuie să-L iubim.
Eu nu înțeleg de ce nu rezolvă problema durerii cum odinioară evreii, poporul Lui n-au înțeles asta. Acum 2000 de ani când a venit la ai Săi aceștia au fost dezamăgiți la fel ca mine. Aveau nevoie de un nou David care să alunge jugul roman. Un Mesia naționalist și pus pe fapte mărețe. Câtă vreme să mai rabde poporul Lui ca steagul roman să flutere semeț la templu?
Nu asta spun Scripturile? Ba mai mult: profețiile vechi testamentare promit că Mesia va birui moartea, păcatul și boala!

Noi știm că ei n-au putut înțelege „necompletarea” profețiilor, fiindcă în realitate sunt două veniri: cea care s-a înfăptuit acum aprox.2000 de ani, la Întrupare, și cea care va urma, la Parousie. Doar atunci nu va mai fi cancer, ulcer, moarte și boală. Atunci nu vor mai fi spitale, și din săbii și arme se vor contrui pluguri și unelte ale păcii și prosperității.

“Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte?(που σου θανατε το νικος που σου θανατε το κεντρον pou sou thanate to nikos pou sou thanate to kentron).

Alioșa își ținea fața îngropată în palme și plângea amarnic, zguduit de suspine înăbușite. Rămase deci câteva clipe locului, uitându-se la el în tăcere.
-Liniștește-te, fiule,liniștește-te, dragă prietene, rosti el în cele din urmă cu un tremur în glas.
Ce faci? Se cade, oare, să plângi când ar trebui să te bucuri?
Au nu ști tu că aceasta este cea mai slăvită zi a lui?
Gândește-te numai unde se află acum, în clipa asta!
Aleoșa își descoperi obrazul buhăit de plâns, ca și al unui copil mic, și-i aruncă o privire, apoi, fără să scoată o vorbă, se întoarse și-și îngropă iarăși fața în palme.
– Poate ai dreptate, adaugă îngândurat părintele Paisie. Plângi, fiule. Lacrimile astea Mântuitorul ți le-a trimis.
Și se depărtă cugetând cu duioșie: „Lacrimile tale întristate îți vor aduce pacea sufletească și-ți vor însenina inima ta cea bună”.

5 thoughts on “Pentru Cleopatra, Miriam, Casandra, pentru Ștefan și Dina, Bogdan și Marta

  1. Inteleg ce simti, asa am simtit si eu cind a murit Roua. Ramine insa sa nu ne oprim cu slujirea cind nu vedem minuni, si de aia am incercat sa te previn si in postarea anterioara. E gresit sa conditionezi slujirea cu implinirea minunilor pentru ca daca ele nu se intimpla atunci ce ne mai ramine de facut?

  2. Ioana M. Dan says:

    ai un mod frumos de a-ti exprima gandurile…Dumnezeu l-a luat in glorie… nu stim de ce si nu vom sti decat Atunci…

  3. Dan Ioana says:

    🙂 probabil ca acum nu… peste vremuri si Atunci inima imi va fi impacata… dar mai trebuie sa treaca ceva timp…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s