Am fost la Cruce – întâlnirea cu Radu Mureșan


Îmi pare rău că nu l-am cunoscut mai mult pe Radu, și că împrejurările astea nefericite au coagulat prietenia și încrederea mea în el pentru veșnicii.
M-am întâlnit cu sfântul Radu întâmplător, precum odinioară Simion din Cirena s-a întâlnit cu Domnul Isus pe drumul crucii.

Eu și Radu joi dimineața

“Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s’o ducă după Isus.”

A fost un favor, har, privilej că m-am întâlnit cu un sfânt contemporan, un sfânt în viață, o ființă umană în care Dumnezeirea s-a umanizat. Trebuie să reconosc că niciunde nu L-am văzut pe Dumnezeu mai vădit, mai revelat într-o ființă umană, mai întrupat decât în persoana suferindă a domnului Radu Mureșan. În cei 10 ani de trăire în Creștinism nu am învățat din miile de tomuri de teologie, din Scripturile sfinte și din viață adevărul de sorginte răsăriteană cu privire la ființa umană: îndumnezeirea( theosis) omului. Am văzut întrupată în ființa christică a lui Radu întrupată, materializată rugăciunea, dorința lui Pavel: Hristos în voi, nădejdea slavei!(χριστος εν υμιν η ελπις της δοξης, Christos en humin he elpis tes doxes).
Nu am înțeles de la preabunul Dumnezeu la ce bun? totul ce s-a întâmplat cu domnul Radu Mureșan, însă cred cu certitudine și nezdruncinare că suferința lui din săptămâna patimilor(lui), moartea, și plecarea lui la Dumnezeu s-a întâmplat în aceste momente când celebrăm, sărbătorim Săptămâna Patimilor, suferința Mântuitorului, moartea pe cruce și Învierea! Nu cred în coincidențe, în hazard și Bing Bang!
Simbolismul și asemănarea lui Radu cu Domnul Isus merge până la cele mai mici amănunte. Eu și alții(Cleopatra,Silvian Guranda, Naomi Mocan și Lavinea Coldea) am avut harul să-l asist în săptămâna patimilor lui. Experiența ne spunea celor din spital că orice suferind de cancer(mai ales pulmonar) este sortit morții. Asta-i realitatea cruntă, rece, albastră și fără milă.
Nu-mi amintesc să fi cerut o minune de vindecare atât de acerb, de obraznic, de stăruitor de la bunul Dumnezeu. Nu doream să văd cum istoria și viața își urmează cursul ei firesc. Acceptam ca să fiu umilit, să mi se zdruncine experiența dureroasă a asistării sutelor de muribunzi către moarte.
Era nedreptă istoria și Dumnezeu preabunul și atotputernicul ca să lase cancerul să-și facă de cap în iubitul nostru frate, soț și tătic!
Nu l-a vindecat El pe diabolicul de Ahab? Nu S-a miluit de vărsătorul de sânge Manase? Nu L-a vindecat pe împăratul nerecunoscător și necredincios până la moarte Ezechia?
Am crezut că e departe Domnul meu și al vostru, însă necredința mi s-a transformat în certitudine fiindcă pot striga:
-L-am văzut pe Domnul, am pus mâna pe picioarele (lui)Lui, i-am șters sudoarea (lui)Lui, am văzut coasta (lui) împunsă nu cu piroane ci cu acele de puncție, și mâinile împunse de acele noastre. I-a curs și sângele în eprubetele noastre. S-a supocat întruna precum Domnul nostru la Golgota. Din inima lui Radu a curs „apă și sânge” când a fost puncționată de medicii care au vrut să-i salveze viața.
Am vorbit cu Radu când a putut să vorbească, în prima și a doua zi. Avea sufletul tare, stăteam lângă un titan al credinței, care suferea și mărturisea contemporaneității că Dumnezeu există, că se roagă Lui, indiferent dacă va muri sau nu. În săptpmâna ce a trecut Cerurile au fost deschise și fața lui Radu emana slava cerească. Se ruga ca și Domnul Isus în Grădina Ghețimani, ca și Ana odinioară, doar mișcându-și buzele.
Avea chipul lui Ștefan,faţa lui ca o faţă de înger (το προσωπον αυτου ωσει προσωπον αγγελου to prosopon autou osei prosopon anghelou)

Am văzut că moartea(θάνατος, thanatos) este ceva străin de creația lui Dumnezeu, ceva-ul sau cineva-ul ăsta reușește să aducă-n sufletele noastre groază indiferent cât de înrădăcinați suntem în credință.

Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.

(Χριστὸς ἀνέστη ἐκ νεκρῶν θανάτῳ θάνατον πατήσας καὶ τοῖς ἐν τοῖς μνήμασιν ζωὴν χαρισάμενος, Christos aneste ek nekron thanato thanaton patesas kai tois en tois mnemasin zoen charisamenos)

Uceinicii n-au înțeles de ce? Hristos trebuie să sufere. Suferința Lui a fost și va fi mântuitoare, soteriologică(de la cuvântul antic grecesc pentru mântuire σωτηρία,soteria), cu implicații veșnice și incomensurabile. Sarea lui a fost îndeajuns ca procesul putrefacției păcatului din lumea lui contemporană să fie stopat. Întunericul din juru-i a fost luminat de la candela lui. Astea-s implicațiile ce au valențe până-n veșnicii.
La fel ca ei, și eu afirm că e o nebunie ceea ce a îngăduit Dumnezeu preabunul cu Radu Mureșan. Ce mă mângâie e că am să-l văd din nou. Am să-l cunosc mai mult. Știu că slava, glorificarea e inversul monedei suferinței.
Doamne ajută-mă să cred și să accept asta.

Zilele astea m-am întâlnit cu Christ.Ascuns de ochii lumii,tainic, cu chip de om. Cuvântul lui Dumnezeu din Matei 25 au vorbit despre zilele astea:

Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia (Radu) dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.

6 thoughts on “Am fost la Cruce – întâlnirea cu Radu Mureșan

  1. Liviu, multumim pt articol si mai ales pt timpul care l-ai petrecut alaturi de Radu. Sunt pneumolog si m-ar interesa cateva amanunte profesionale despre evolutia bolii lui Radu. Ai putea sa-mi relatezi cate ceva pe privat? Multumesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s