Despre suferință și vindecare: un argument a posteori


Alexandru Nabadan m-a rugat să-mi spun părerea cu privire la vindecările din veacul acesta, după ce-i povestisem cum nu l-am lăsat pe un nene să moară.
Asta-i diferența de dogmă între baptiști și penticostali: unii cred că Duhul a lucrat miraculos doar în contextul Întrupării Fiului lui Dumnezeu și a lucrării Lui pe pământ, iar penticostalii și carismaticii afirmă că minunile nu au încetat, că la fel ca atunci și astăzi sunt vindecări de boli incurabile, învieri din morți ,etc.

Eu cred că schisma dintre penticostali și baptiști se aseamănă cu cea din 1054 dintre creștinii din Apus și cei din Răsărit. Că politica și scaunele au fost motivul principal, însă ei s-au găsit incompatibili doctrinar.
Știm foarte bine ce putere avea papa, ce armate și ce autoritate în Europa.
Istoria se repetă, nu cum gândeau grecii ci de la un alfa la un omega, de la suferință la slavă, la eschaton, la Parusie.
Fiecare creștin a priori, din principiu crede în miraculos. Dumnezeu, Duhul Sfânt, Domnul Isus trăiesc într-o lume spirituală, miraculoasă, ce se intersectează când și când cu a noastră. Filozofii spun că Dumnezeu transcende lumea noastră. El e imanent și transcendent.
Din experiență, a posteori, din date obiective, viața mă face să nu cred în minuni. O boală incurabilă incurabilă rămâne, și moartea e cruntă și nemiloasă.

Filozofii râd în barbă când aud de Dumnezeul iudeo-creștin, care se descoperă ca fiind atotputernic și bun. Contradicția e simplă: dacă e atotputernic, de ce îngăduie suferința, boala, mizeria, durerea, moartea în lume? Iar dacă e bun, …cum acceptă ca răul să-și facă de cap în lumea „foarte bună” pe care a creat-o?

Asta întreabă și Gooding în comentariul lui pe Fapte:

The question strikes us today with even greater force than it may have struck the Jerusalem crowd. Almost two thousand years have passed since
Jesus’ exaltation. But where has there ever been any serious evidence that
He has even attempted to solve the problem of evil? Our own century has
in fact witnessed in the Holocaust, in Stalin’s purges, in the killing fields
of Cambodia, and in a thousand atrocities besides, an out-flowering of evil
greater perhaps than any previous century. Jesus has obviously not
attempted to stamp out evil. How then is it credible that He is both Lord
and Messiah?

Benny Hinn și cei din tagma lui ar trebui să mai iasă de pe stadioanele unde-și fac reclamă, și să-și lase costumul alb deoparte să viziteze muribunzii din spitale, cei loviți de boli incurabile, cei care au inima frântă(și la propriu și la figurat)…Am toată neîncrederea și îndoiala că Dumnezeu să mai facă ceva miraculos printr-un om ca Benny Hinn care și-a distrus familia, și ca orice bărbat, dând vina doar pe soție, continuându-și slujba de vestit evanghelia.
Cei care sunt din România și mai cred în minuni și vindecări miraculoase să se roage pentru pacienții noștri. Ei au nevoie de vindecare deplină.
Cu părere de rău spun că aceștia nici nu ne vizitează. Ce să mai spun de ce mai cred.
Cred că mintea mea e scindată în două, la fel cum credea și gândea Toma din Aquino lumea spirituală și cea materială. A priori cred ce spune Scriptura, însă a posteori nu cred că mai sunt astăzi minuni cum au fost. Cei care vor să mă contrazică îi aștept la spital, după aceea stăm la teologhisit.

Why, if there is a Creator who is all-loving and all-powerful, do any of His
creatures suffer congenital deformity in the first place? How is it there are
any mentally or physically handicapped persons to need the compassion
of their mere fellow creatures?
Reverent and believing minds will accept the biblical explanation that the spiritual, mental, and physical wreckage of the human race is the
result of the Fall—and even that, so far as it goes, is a more noble and
hopeful explanation than the bleak theory that it is the only result to be
expected from impersonal, purposeless forces acting undesignedly on
blind matter and producing by chance personal beings doomed eventually to be mindlessly destroyed by the same blind impersonal forces. But
granted we accept with the mind that the wreckage is the result of
mankind’s original rebellion against the Creator, the heart still has its irresistible questions. Does not the Creator Himself hear the cries of His broken creation? And if He does, does He not propose to do something about
it Himself beyond asking us to show care and compassion? If not, how
could we who happen at the moment to be healthy continue long to worship Him in His temple for His love and compassion? Would not the cries
and groans of the deformed outside the temple gate choke our praises?
Though all the Christians in the world gave all their cash and worked
their knuckles to the bone in the relief of suffering, it could never be the
final answer to questions of this kind. And as far as the world outside is
concerned, if all that the Christian gospel could say in the face of the
world’s pain was that we ought to act the good Samaritan and do our best
to help each other, our gospel would in the end deserve not the world’s
gratitude, but its pity, if not its contempt. Christianity would need to have
a better answer than that if it is to speak credibly in the name of an allloving and all-powerful Creator. And of course it has such an answer.

5 thoughts on “Despre suferință și vindecare: un argument a posteori

  1. Draga Liviu

    A crea un algoritm dupa care Dumnezeu decide sa vindece, mi se pare imposibil. Lucrurile par atat de arbitrare,,,
    Pe de alta parte, ideea ca Dumnezeu nu mai vindeca (miraculos) in vremurile noastre, mi se pare la fel de scandaloasa (cel putin) ca aceea pretentia ca Dumnezeu a promovat pe fratele superstar, l-a pus pe piedestal si i-a pus in maini cheile vietii si mortii (vezi cazul lui Beni Hinn). DA Carson cred ca-l citeaza pe John Wimber, liderul miscarii Vineyard, care plasa rata succesului rugaciunilor pentru bolnavi, undeva la 2%. Putin, nu? Totusi, ce facem cu acest 2%? Eu l-as lua ca pe un fel de arvuna, dovada palpabila ca imparatia a inceput, desi traim un colt, o frantura a ei, un fel de “deja” desi “nu inca”.

    1. Dan dragă,
      Eu cred ca orice evanghelic în minuni, și le caut, doresc precum odinioară ovreii. Noi avem motive întemeiate să dorim vindecare totală de inimi, când sute(poate mii) au nevoie de transplant în țara noastră. Cum zicea C.S.Lewis într-unul din eseurile sale, că nu există un tipar gen cauză-efect în ce privește rugăciunea. Nu putem să ne rugăm pentru unii, iar pe alții să-i uităm intenționat, doar să observăm cât de eficientă e rugăciunea noastră.
      Eu cred. Când văd minunea, nu-mi mai trebuie credință. Am nevoie atunci de rațiune să înțeleg că Dumnezeu preabunul face minuni aproape.

  2. liviu, m-ai lasat masca. nu asta e deosebirea dintre baptisti si penticostali. sau cel putin nu numai asta. sec as putea spune ca penticostalii sunt niste baptisti carismatici, nu?

    eu te rugam sa ai un post despre cum vezi tu problema vindecarilor din perspectiva unui profesionist cer lucreaza in sistem. (as vrea sa il rog si pe ciprians sa faca la fel)

    nu este adevarat ca baptistii cred ca minunile au incetat. aia sunt cesasionistii si cei care-l inchid pe dumnezeu intr-o cutie. or fi si baptisti, dar noi nu am taiat din scriptura paginile cu minunile.

    eu personal am crezut in minuni din momentul convertirii la fel ca si biserica baptista din care am facut parte atunci (1982) dupa cum crede nici cea in care sunt azi.

    deci minunile sunt o parte activa a bisericii din prezent. altfel dumnezeu nu ar fi dumnezeu.

    1. Te-am dezamăgit de spui că te-am lăsat mască? Am viețuit mult timp în biserica Penticostală, într-una baptistă și ortodoxă. Am experimentat viața Duhului în fiecare dintre acestea. Ce nu-mi place e că fiecare popă sau pastor afirmă răspicat despre ceilalți că sunt sectari, idolatri, pierduți,etc.
      Sunt un ecumenic și rămân așa.
      Ecumenismul l-am văzut, trăit cu adevărat în munca de la spital: nu culoarea pielii, no religia, sexul, vârstra, inclinația politică. Toți sunt egali și au nevoie de ajutorul deplin care îl putem oferi.
      Cred de la Hans von Campenhausen, Jaroslav Pelikan, Justo Gonzales, Philip Schaff, Adolf von Harnack și alții asemenea lor, că politicul s-a îngemănat cu teologia,cu religia, și a ieșit ce vedem: un creștinism tare diferit de creștinismul primar. Un sistem bine pus la punct, cu clerici și laici, țoale preoțești, conturi de bancă,putere politică, armată, războaie „sfinte” cu ale lor consecințe care și în veacul acesta le resimțim și le vedem.
      Teologic vorbiind, la baptiști le place rugăciunea, iar la penticostali stăruința și darurile Duhului, cartea Faptelor e preferată de penticostali, pe când a Treia evanghelie, cea lucană, e pe inima baptiștilor, că teologia lor se aseamănă cu a lui Luca în ce privește Duhul Sfânt.

      1. L.I. says:

        eu zic ca penticostalilor le place mai mult rugaciunea. asta avand in vedere cum si cat se roaga ei si cum si cat baptistii. ca printre penticostali se manifesta si darurile Duhului Sfant, unele dintre ele nerecunoscute de baptisti (aici fiind diferenta dintre penticostali si baptisti) e partea a doua. staruintele penticostalilor dupa Dudul Sfant sunt organizate de biserici, iar in ultimul timp sunt cam rare. pana acum la noi la biserica, a fost o sapt de staruinta dupa Duhul Sfant. iar serile de rugaciune din bisericile penticostale nu sunt pt staruirea dupa Duhul Sfant, ci sunt asa cum isi spun: seri de rugaciune. o data pe saptamana. ca se intampla ca atunci sa fie si persoane care se boteaza cu Duhul Sfant, mai rar, iar e partea a doua. la fel se intampla si la intalnirile de rugaciune organizate in case.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s