Posted in Scriptura: Evanghelia după Ioan

Prologul Evangheliei după Ioan


 

 

Raymond Brown afirmă că  prologul Evangheliei după Ioan(Ioan 1:1-18) este un imn creștin provenit probabil din cercurile ioanine, imn care a fost adaptat pentru a folosi ca uvertură în această Evanghelie.

Prima strofă

La început a fost Cuvântul

și Cuvântul era la Dumnezeu

și Cuvântul era Dumnezeu.

Acesta era la început cu Dumnezeu.

A doua strofă

Toate au luat ființă prin el,

și fără el nu a luat ființă

nimic din ceea ce există.

În el era viața și viața era lumina oamenilor,

iar lumina în întuneric luminează,

dar întunericul nu a cuprins-o.

(A venit un om , trimis de Dumnezeu, al cărui nume este Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toți să creadă  prin el. Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. Cuvântul era lumina adevărată care, venind în lume, luminează pe orice om.)

A treia strofă

Era în lume

și lumea a luat ființă prin el,

dar lumea nu l-a cunoscut.

A venit la ai săi,

Dar ai săi nu l-au primit.

Însă celor care l-au primit,

celor care cred în numele lui

le-a dat puterea

dea a deveni copii ai lui Dumnezeu.

Care nu din sâmge, nici din voința trupului, nici din voința bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut.

A patra strofă

Și Cuvântul s-a făcut trup

și a locuit printre noi,

iar noi am văzut gloria Lui,

glorie ca a unicului născut din Tatăl,

plin de har și de adevăr.

(Ioan a dat mărturie despre el și a strigat : Acesta este cel despre care v-am spus: cel care vine după mine este a ajuns înaintea mea pentru că  era mai înainte de mine.)

Într-adevăr, noi toți am primit

din plinătatea lui

har după har.

Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul și adevărul au venit prin Isus Cristos. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul, care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.

*Am folosit Noul Testament tradus de Pr. Alois Bulai, Editura Sapienta, 2008.

Posted in teologi moderni

Nu eu prin mintea mea, ci Tu m-ai cuprins pe mine


Dumnezeule nesfârșit, tu ești cea dintâi și cea din urmă experiență a vieții mele. Da, într-adevăr tu însuți și nu conceptul, nu numele Tău, pe care noi ți-l atribuim. Căci Tu te-ai revărsat peste mine în apa și în spiritul botezului. Atunci nu am gândit și nu am născocit nimic despre tine. Atunci, mintea mea, cu toată agerimea ei, tăcea încă. Atunci, ai devenit Tu însuți, fără să mă întrebi, destinul inimii mele. Tu m-ai cuprins pe mine, nu eu pe tine; mi-ai transformat ființa din temelii, m-ai făcut părtaș la ființa și viața Ta, mi te-ai dăruit nu doar ca idee despre Tine îndepărtată, difuză, cuprinsă în cuvinte omenești. De aceea, nu Te pot uita, pentru că ai devenit esența ființei mele. Cuvântul Tău și înțelepciunea Ta sunt în mine, nu pentru că Te înțeleg, ci pentru că am fost recunoscut de Tine ca fiu și prieten totodată.
Crești în mine, strălucește în mine tot mai mult, luminează-mă, lumină veșnică.
Tu singur se cuvine să mă luminezi, tu singur să-mi vorbești. Tot ceea ce am știut și am învățat să nu fie decât o călăuză pe drumul spre Tine.

Posted in din ce mai citesc, Sfintii Parinti

Vasile cel Mare, Epistolă către Leonțiu


Sfântul Vasile cel Mare

Ți-am scris în legătură cu multe probleme care mă interesau, dar să știi că-ți voi scrie și despre mai multe. Nu-i cu putință să nu mai existe oameni săraci, dar nu-i cu putință nici ca să refuzăm să-i ajutăm. Și totuși nu există om care să-mi fie mai apropiat, nici care să fie mai în stare să mă consoleze prin toate favorurile, cum este preastimatul frate Leonțiu. Folosește-te de casa lui ca și cum m-ai găsi în ea pe mine însumi, desigur nu în această sărăcie în care mă aflu acum cu Dumnezeu, ci căpătuit cu o oarecare îndestulare și cu moșii la țară. Se vede, într-adevăr, că Tu nu m-ai sărăci, ci mi-ai păstra neatinse averile de acum, sau mi-ai spori și mai mult îndestularea. Acest lucru Te rugăm să-l faci la casa de care vorbesc, cea a omului acestuia. Răsplata pentru toate aceste fapte bune va fi cea pe care o dau de obicei: o rugăciune adresată lui Dumnezeu Cel sfânt pentru oboseala pe care ți-o dai, omule desăvârșit, care preîntâmpini cererile oamenilor ajunși în lipsuri.