Nu eu prin mintea mea, ci Tu m-ai cuprins pe mine


Dumnezeule nesfârșit, tu ești cea dintâi și cea din urmă experiență a vieții mele. Da, într-adevăr tu însuți și nu conceptul, nu numele Tău, pe care noi ți-l atribuim. Căci Tu te-ai revărsat peste mine în apa și în spiritul botezului. Atunci nu am gândit și nu am născocit nimic despre tine. Atunci, mintea mea, cu toată agerimea ei, tăcea încă. Atunci, ai devenit Tu însuți, fără să mă întrebi, destinul inimii mele. Tu m-ai cuprins pe mine, nu eu pe tine; mi-ai transformat ființa din temelii, m-ai făcut părtaș la ființa și viața Ta, mi te-ai dăruit nu doar ca idee despre Tine îndepărtată, difuză, cuprinsă în cuvinte omenești. De aceea, nu Te pot uita, pentru că ai devenit esența ființei mele. Cuvântul Tău și înțelepciunea Ta sunt în mine, nu pentru că Te înțeleg, ci pentru că am fost recunoscut de Tine ca fiu și prieten totodată.
Crești în mine, strălucește în mine tot mai mult, luminează-mă, lumină veșnică.
Tu singur se cuvine să mă luminezi, tu singur să-mi vorbești. Tot ceea ce am știut și am învățat să nu fie decât o călăuză pe drumul spre Tine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s