Posted in Politica

despre procesul formatiei The Plastic People


Acum vreo 6 ani citisem opera lui Carl Henry. Intr-una dintre carti dezbatea problema tinerilor americani din anii ’60, care erau asaltati de cultura hippy, a muzicii rock,etc. Multi crestini conservatori considera aceasta muzica ca fiind de obarsie demonica. Acum citesc in memoriile lui Vaclav Havel despre procesul celor de la Plastic People,formatiei rock cehe,acuzati in perioada comunista de catre autoritatiile totalitariste ca promoveaza ceva impotriva traditiilor. Au fost acuzati, iar unul dintre membrii formatiei a soptit cu vocea sugrumata ca daca Jirous va fi condamnat vrea si el sa-i impartaseasca soarta.
Havel continua

“In a doua zi a dezbaterilor, cand am parasit cladirea tribunalului de pe strada K., indreptandu-ma spre spre cafeneaua M. si eram atat de coplesit de cele intamplate, incat aproape ca nu mai eram in stare sa ma gandesc la alceva, m-am intalnit  intamplator cu un regizor de film din generatie mijlocie, care a legat cu mine o discutie amicala.
La intrebarea cum o duc i-am raspuns, cu o logica nu prea elocventa, ca vin de la un proces cu underground- ul ceh. M-a intrebat daca procesul e legat de afacerea aceea cu droguri. I-am raspuns ca nu e vorba de niciun drog, incercand sa-i expun, pe scurt esenta lucrurilor. Cand am terminat, a clatinat din cap si m-a intrebat : Si, in rest? …
Poate ca-l nedreptatesc, dar in clipa aceea m-a cuprins sentimentul coplesitor ca acest om simpatic apartine unei lumi cu care nu mai vreau sa am de-a face in viata mea – ascultati bine, domnule procuror Kovarik, urmeaza o vulgaritate – unei lumi de cacat a smecherilor unsi cu toate alifiile. “

Posted from WordPress for Android

Posted in Politica

Muzica rock, libertate & revolutie


Am trait prea putin in comunism si totodata eram prea mic ca sa inteleg oarece din ideologia asta. Mi-am cumparat luna asta cartea autorului britanic Peter Siani Davies, Revolutia romana din decembrie 1989carte care m-a trimis la renumitul nostru istoric intre-ale comunismului, Vladimir Tismaneanu, citind despre-1989, iar acesta m-a trimis la Vaclav Havel, Viata in adevar.

M-a impresionat memoriile lui, lui care marturiseste ca nu-i prea place muzica rock,si simtul umorului a Divinitatii s-a descoperit in lucrarea Lui de eliberare a Cehoslovaciei de sub dominatia totalitarista, prin tocmai o formatie de muzica rock. Niste golani, ar zice unii din bisericile noastre. Insa Vaclav Havel are alti ochelari hermeneutici decat noi:

Evenimentul politic cel mai important in Cehoslovacia, de la instaurarea conducerii lui Husak in anul 1969, a fost fara indoiala, aparitia CHARTEI 77. Climatul spiritual pentru aceasta aparitie n-a fost insa pregatit de niciun eveniment politic nemijlocit; el a fost pregatit de procesul judiciar intentat tinerilor muzicieni adunati in jurul formatiei The Plastic People. Proces in care n-au stat fata in fata doua forte sau conceptii politice, ci doua conceptii diferite despre viata: de o parte puritanismul steril al establishmentului posttotalitar,de cealalta, niste tineri necunoscuti, care nu voiau altceva decat sa traiasca in adevar, sa cante o muzica indragita de ei, sa cante despre ceea ce traiesc in realitate, sa traiasca in libertate, in demnitate, in fratie adevarata.”

Imi dau seama ca in majoritatea bisericilor de la tara, a bisericilor evanghelice, inca mai se traieste in minciuna, in totalitarism, dupa spusele lui V.Havel.