Inaltare & mineriada, de Teofil Stanciu
Domnia lui Iisus este in antiteza cu fiecare imparatie seculara, precum a profetit prorocul Daniel. Insa antiteza Lui cu Iliescu si minerii mi se pare fascinanta.
Jocurile de putere a lui Iliescu in cadru FSN(Frontul Salvarii Nationale) si guvernele posttotalitare(postdecembriste) conduse de el, dezvaluie intentiile fostului comunist : Scopul scuza mijloacele, principiul machiavelic a fost viu si drept de urmat. Mii de oameni morti, impuscati de teroristi fantoma, care s-au facut nevazuti imediat dupa instalarea FSN la conducerea tarii. Nu i-a mai gasit Securitatea sa-i ia la rost, sa-i judece pentru crimele abominabile, pentru nedreptatiile ireversibile, si parca eterne, care au schimbat fata Romaniei pentru todeauna. S-au evaporat in valul istoriei, chiar daca multi dintre tortionari si comandanti criminali traiesc printre noi, comfortabil si linistiti, ba chiar unii dintre ei ne-au condus, sau chiar ne mai carmuiesc destinele.
Precum a meditat Napoleon
“Totul ma uimeşte la Hristos. Spiritul Lui îmi Inspiră un respect fără margini şi voia Lui mă copleşeşte. Nu există nimeni în această lumea cu care sa poată fi comparat. Este cu adevărat o fiinţă care există doar prin Sine. În zadar caut în istorie pe cineva asemenea lui Isus Hristos sau o scriere apropiată de Evanghelii. Nici istoria, nici umanitatea, nici veacurile, nici natura nu-mi oferă nimic cu care să-L pot asemui sau prin care să-L pot explica. La El, totul este extraordinar.” , pot afirma fara echivoc, ca El traia cu susu-n jos fata de lumea seculara. El isi face o oaste, un popor imbiindu-i cu iubirea lui jerfelnica, rascumparatoare, sacerdotala. Nu abuza, obliga, compromite sau sa stranga cu usa pe nimeni. Libertatea ce i-o ofera omului merge pana acolo ca acesta poate raspunde cu o usa trantita-n nas, samavolnic si scandalos iubirii Lui obarsita-n cuiele crucii. Despre mineri si uceinici ce sa spun, uceinicul isi imita stapanul. Minerii au batut cale lunga de la Valea Jiului pana la Bucuresti sa-i smardoiasca pe intelectualii cu barba si ochelari ce protestau impotriva guvernarii FSN. Si-au implinit misiunea, iar Iliescu i-a felicitat si aplaudat comportamentul lor.
Uceinicii in imprejurarea arestarii si pana la inviere, au trait frica mortii, si iminenta ei. Nem acte de vitejie, martiriu, ba dimpotriva faceau pe nebunii(la fel ca odinioara imparatul David fata de filisteni), isi ascundeau limbajul pocaiesc cu injuraturi, chiar daca plansul pocaintei lui Petru l-a mantuit, insa n-a mers pana acolo unde curajul este imbarbatat de adevar, sa fie martor, pana la capat, adica martir. A venit si vremea aceea, insa dupa Inviere. Ce mai, Iisus este Dumnezeu si Iliescu e de tot raha… scuza-mi nepolitetea, dar ingaduie-mi-o gandindu-te la tinerii militari ucisi in ambuscade, planificare de stim noi cine stie.
Perfectio in Spiritu 