După începerea războiului împotriva Uniunii Sovietice, sub pretextul că evreii din Basarabia și Bucovina au favorizat pe ocupanții sovietici prin acte criminale împotriva armatei române, Antonescu a decis să deporteze populația evreiască a acelor provincii dincolo de Nistru. Însă fără niciun motiv, aceași soartă a suferit și celelalte comunități de evrei și țigani din întreaga țară. Numărul deportațiilor a fost estimat la 150000 de oameni, care au fost abandonați în stepă, fără un acoperiș deasupra capului, lăsați în voia soartei. Fuseseră lăsați în Transnistria, o zonă de război, unde armata germană(cunoscută pentru brutalitatea sa) mărșăluia, i-au făcut dispăruți peste noapte. Puțini sunt acei care au scăpat de bestialitatea nemțiilor. Această tragedie nu-i este atribuită doar lui Antonescu și guvernului său, ci întregii noastre nații.

Trebuie spus că mareșalul Antonescu și-a schimbat atitudinea față de comunitatea evreiască în următorii ani(1942-1943) când a refuzat repetat să predea evreii din țară germaniilor. Chiar a suportat financiar salvarea evreiilor din vest sau din nordul Transilvaniei ocupată de unguri. Oricum, ceea ce s-a întâmplat în 1941 eclipsează  actele de eliberare a evreiilor din 1942-1943.

din Neagu Djuvara, A brief illustrated history of Romanians, Humanitas 2014.

Cum îl vedem pe mareșalul Antonescu? Și-a meritat pedeapsa cu moartea dată de comuniști?

download (1)

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s