Cartea lui John Stuart Mill, Despre Libertate


11131041_815487531840462_682776434_o

Orice carte de filozofie e greoaie, asta datorându-se atât autorului cât şi cititorului, de multe ori nespecializat cu limbajul de lemn, tehnic, sau profund al filozofiei. Nu de puţine ori filozofii nu se fac înţeleşi, folosind termeni tehnici, cuvinte latine şi greceşti, sau cuvinte inventate-cum e cazul lui Martin Heidegger.

Nu aşa stau lucrurile cu această carte Despre Libertate, a lui John Stuart Mill. Chiar dacă este scrisă la un secol depărtare de noi, eu o găsesc contemporană. Temele sunt actuale, hot.

Ideea principală e aceasta: nicio autoritate( statală, eclezială, morală, civică) nu are dreptul de a-l priva pe individ de libertatea lui. Atâta timp cât libertatea lui nu afectează în rău pe celălalt, acesta trebuie lăsat în pace.

Mill formează bulgărul, însă odată format, coborând la vale, acesta e cât casa, gata să facă ravagii. El a deschis nişte teme cu care dăm şi noi trântă în vremurile postmoderne.

Ce înseamnă libertate?

Până unde are dreptul ca orice autoritate( statală, eclesială, morală, civică, de trib) să-mi îngrădească dreptul la libertate.

Ce înseamnă rău?

Dar viaţa privată?

Rolul educaţiei e adus în discuţie. Ce înseamnă responsabilitatea de a fi părinţi. Controlul educaţiei de stat.

Rolul religiei în viaţa privată.

E o carte brainstorm, pe care o recomand.

3 thoughts on “Cartea lui John Stuart Mill, Despre Libertate

  1. Ma faci sa rad… E din cale afara o carte fumata prin banalitatea ideilor sale liberale, asa cum sunt prezentate astazi. Individualism, laissez faire, piata libera, concurenta, adica instrumentalizarea publica a eseului lui J. S. Mill. Partea cu adevarat tulburatoare este ca Mill trecea drept “socialist” prin Anglia victoriana.

    1. Ei şi tu! Lasă-mă să mă bucur şi eu, laicul în treburile filozofice, de ce descopăr. Fumată de voi, profesioniştii în ale filozofiei, eu o găsesc remarcabilă, bine scrisă şi actuală.

    2. L-am citit pe Nigel Warburton, despre clasicii filozofiei, şi de aceea mi-am cumpărat-o. Nu-mi pare rău deloc, ba cred că am avut satisfacţii intelectuale citind-o. Pentru unii e banal Plato, dar alţii fac doctoratul pe el. Eu îi văd precum muzica simfonică, o să dăinuie mediocrităţii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s