Posted in Uncategorized

Despre sistemul teologic de învățământ din România- gândurile unui fost student


Am început să buchisesc teologie de vreo 15-16 ani. Am început cu Scriptura care mi s-a părut o carte scrisă într-o limbă stăină, chiar dacă citeam o traducere modernă a ei. Aveam nevoie de un tălmaci. Întâmplător, nu providențial, am poposit aproximativ 10 ani într-o parohie evanghelică, penticostală, de la țară. Îmi aduc aminte că mă găseam acolo aidoma unui român în Ținutul Secuiesc, biet om în țara ta și habar n-ai ce naiba vorovesc oamenii acolo. Retrospectiv îmi dau seama că acea comunitate de credință nu m-a ajutat să-mi fundamentez o hermeneutică de bun simț asupra Scripturii. Erau o mână de oamenii care erau interesați de studiu biblic, istorie și toate cele, însă erau sufocați și neîncurajați de majoritatea, care pledau pentru o teologie popululară, un fel de misticism împământit în subiectivism, clădit pe nisipuri mișcătoare. Pot spune că această perioadă am rătăcit prin deșert având la dispoziție doar această hermeneutică de ghettou, să nu zic sectară.

Nu m-am oprit însă aici. Citeam cu avid Scriptura, era ceva aidoma o chemare a fluierului lui Pan, mă săturam și rămâneam todeauna flămând după lecturarea Scripturii. E precum atunci când mânânci mâncare chinezească (fără pită!): este delicioasă, savuroasă, burta plină, însă după o oră/două te pălește foamea din nou.

Acum compar de multe ori teologia cu șahul. Mă amuz cum l-am putut citi pe Piper, Sproul și alți autori de mâna 3-4 -a. Dacă vrei să începi să studiezi șah, nu poți citi cărți comprehensive cu o grămadă de variații, care de cele mai multe ori nu au comentariu. Trebuie s-o iei cu începutul: să înțelegi semnificația dechiderii, matematica sfârșitului de joc, și alte cele. Tot așa și cu teologia: trebuie să citești multe cărți devoționale cu multe explicații pentru proști. Înveți despre Trinitate, Iisus, Scriptură, etc. După ani poți citi și cărți care-ți dezvăluie ecuația doctrinii Trinității, complexitatea Scripturii, divergențele dintre evangheliști, antiteza dintre Iisus-ul istoric și cel contemporan, etc.

Acum de sistemul nostru de învățământ teologic. M-am perindat pe la ortodocși și greco-catolici. Știu o droaie despre învățământul teologic evanghelic. Am mulți prieteni care au fost și au studiat acolo. Văd teologia lor din conversațiile aproape zilnice cu ei. Prietenii mei sunt excepționali și asta fiindcă au sărit gardul. Despre ce îngrădiri vorbesc aici? Dogmatice, aproape sectare.

Să încep cu ograda mea. M-am îndrăgostit de teologia răsăriteană, de la Părinții Pustiei până la teologii contemporani. Nu poți să-l citești pe părintele George Florovsky și să nu rămâi înmărmurit. Descoperi frumusețea teologiei. Evdokimov, Lossky, Florensky, Bulgakov și lista poate continua. M-am dus la teologie ortodoxă gândindu-mă că mă întâlnesc cu ei. Nem. Am rămas șocat, profesorii(în mare) urmau o pedagogie sectară. Am auzit profesori adresându-se cu termenii de sectari când se refereau la ăilalți: catolici, evanghelici and so on. Metoclopramid. Învățam de Apostolul Andrei, după ce studiasem 2 ani de istorie. Dovezi cusute cu ața, dar ferească Dumnezo să pui la îndoială ceva. E treaba sectarilor, spunea profesorul de Istoria Bisericii Române: ungurii, sectarii sunt de jină că ne merge nouă rău. Sic! Nici n-am mai mers la curs de atunci. Nici la examen. Îl picam oricum. Literatura istorică eclesială era scrisă tot în aceiași termeni. Dacă nu mă credeți încercați această carte:

pacurariu_mircea_pr_prof_dr-istoria_bisericii_ortodoxe_romane_compendiu

Erau disensiuni între profesori. Din primele cursuri cu un anumit profesor, acesta își bârfea colegul la noii studenți, că habar n-are de un anume ritual, însă își pierde vremea cu Karl Barth. Acest profesor își avea înrămată diploma de doctorat, stătea ostentativ în fața noastră, iar dacă întâmplător n-o observam, ne făcea aluzie la palmaresul lui.

La greco-catolici am găsit oameni. Mai toți aveau simțul umorului, erau modești, veneau la discuțiile noastre din pauză, în ciuda faptului că noi fumam. A fost un cadru în care am simțit că suntem îmbrățișați. Ne lăsau să citim și altceva. Ne provocau să gândim. Nu am simțit nicio-ngrădire.

La evanghelici cred că se învață din șabloane. Ne place unii autori, hai să-i împăiem. Găsim o sistematică care nu iese din ograda noastră, o consacrăm ca Summa noastră. Îmi spunea un prieten că erau oarecum obligați să toace cursuri tipizate. De aici și rezultatul: toate bibelourile sunt la fel. Dacă nu ai profesori excepționali, care au avut contact cu alți teologi de mare calibru, academia e o extensie a bisericii. Pastorație și-atât. Universitatea sau Institutul devine un fel de școală postliceală. Când profesori cu doctorate în străinătate sunt șomeri, nu văd un viitor strălucit teologiei, Bisericii evanghelice din România.

Când am sosit în Irlanda mi-am umplut un gol. Pot pune mâna pe cărți de teologie de primă calitate. La prețuri mai mici decât în România. Studenții de teologie au nevoie de literatură academică de primă calitate, iar profesorii din toate universitățiile ar trebui încuraja înlesnirea aceasta. Când am văzut scandalul venirii profesorului Volf în România, mi-am zis: Suntem damnați!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Author:

şoţul Veruşcăi,tatăl lui Patrick & a lui Nathan

8 thoughts on “Despre sistemul teologic de învățământ din România- gândurile unui fost student

  1. Teologia este Știința care studiază divinitatea.Cred ca e greu sa razbati prin ea,oricât de mult au cauta și oricât de sincer ai fii în căutările tale,dacă nu cunoști subiectul științei.E un lucru sa cunoști despre Dzeu și altceva sa îl cunoști pe Dzeu.Lucruriile încep sa facă mult mai mult sens când te focalizezi pe subiectul căutării și nu pe derivatele acestuia.Teologia e în fond o Știința umana și are lipsurile și defectele ei.Le vei găsi oriunde.Insa problema “foamei” tale după cunoașterea Scripturii nu se va rezolva cu găsirea unei scoli care preda corect și fără cusur Teologia:) golul acela e mai complex decât crezi și are o singura rezolvare 🙂

    1. Cunosc dihotomia cunoașterii lui Dumnezeu prin știință vs experiență. Teologia apofatică e un răspuns încercat vis a vis teologiei tomiste. Avem nevoie de amândouă. Nu-mi plac extremele. Însă postarea mea e despre experiența mea ca student, 100 % subiectivă, în sistemul de învățământ teologic românesc. Avem nevoie de academie pentru a studia contextul: limbile clasice, istoria, arheologia, filozofia, etc. Să o citez pe Amy-Jill Levine:” dacă cunoaștem greșit contextul, tot așa îl vom cunoaște și pe Iisus. “

  2. Reblogged this on Persona and commented:
    Liviu Horvath isi povstesste aici aventurile lui teologale, care l-au condus, in cele din urma, in spatiul uneia dintre traditiile eclesiale istorice. Impartaseesc multe dintre experientee lui Liviu, care, alaturi de propriile mele cautari teologice m-au condus la anglicanism (desigur, o traditie eclesiala nu lipsita de propriile ei probleme, eufemistic vorbind).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s