Posted in Uncategorized

Adolescența: Prima spovedanie


Se făcea că-am ajuns în Rai, cu-același autobus care-l descrie Sânt Pavăl în Corinteni 2. Acolo Sânt Petru, proprit în toiagul său, își păstorea miorițele. M-am apropiat și l-am întrebat:

– Văd, Sânt-Petre, că ai și oi albe și oi negre.
– Da-poi cum altfel?
– Si care-s mai bune de lapte, alea albe sau alea negre?
– Da-poi alea negre.
– Dar alea albe?
– Da-poi și alea.
– Si care-s mai bune de lâna, alea albe sau alea negre?
– Da-poi alea negre.
– Dar alea albe?
– Da-poi și alea.
– Si care-s mai bune de carne, alea albe sau alea negre?
– Da-poi alea negre.
– Dar alea albe?
– Da-poi și alea.
– Văd, bade, că le preferi pe alea negre. Îs cumva ale dumni-tale?
– Dară…
– Dar alea albe?
– Da-poi și alea.

A fost doar un vis cu tâlc ce-l cuprind în parte doar acum. M-am trezit în altă realitate eclesiologică. Multe țarcuri și grajduri, jgeaburi pentru toate jivinele, o droaie de baci care doar ei știu sămăli cui i se cuvine cașcavalul sau bâta pe spinare. La Dumnezo îi place orânduiala! ploscăiește baciul dobitoacelor, rânjind cu dinții gălbănăjiți de prea multă brânză și slană.

Ah, să mă-ntrorc la Humuleștiul meu. Cum am spus, mi s-a updatat din nou softul, mi-a apărut un buton la Settings care puteam să-l trec de la Ateu la Deist (credincios). N-am stat pe gânduri, mutai butonul, așteptânt să-mi facă o vizită arhanghelui Mihail pentru a mă felicita. Mi-am pus în minte să-i încelui o pereche de aripi, un ciocan a lui Thor, un scut spartan, ceva din arsenalul lui. Lumea era prea brută pentru un înger fără aripi ca mine. Lumea-antică Creta, ce ne-nrobea într-un infinit labirint populat cu-o ciurdă de minotauri. Lumea e condusă de regele din Minos, Scaraoschi, Necuratul în teologia autohtonă. Trafic greu de la Cer la Pământ, scara lui Iacov acum, plină de gropi și nimeni nu s-a mai căznit să zidească o altă rută ocolitoare. Probabil căderea îngerilor a avut legătură cu delapiderea visteriei Cerurilor.  Tot așa, îmi zic, Arhanghelul Mihail putea veni cu elicopterul lui Sânt Ilie…

În tinerețe mi se îngloda limba-n cuvinte când se apropia o fată de mine. Mi se metamorfoza limba-n nod gordian, și nicio fată nu se căznea să-mi troznească un paloș într-u liberare. Tot așa am găsit și alegerea unei biserici, îmi spuneam că-n esență e o epopee de dragoste: dacă ți place ochii verzi, păr viking-mpletit auriu, sau creolă. Sau o prăjitură negresă din pământurile arse ale Numbiei…

De-aceea îmi place calvinismul, pentru nehotărâți, oameni ce le mănâncă câinii din straiță, e nevoie de-o nuntă ca-n India. Asta ți-i consoarta, aci șezi, aci rămâi până dai ortu-popii!

M-am întors la fosta mea iubită, parohia ortodoxă din sat, biserica penticostală cu care flirtam în copilărie, acum, mi se părea o fată șugubeață, zglobie, not my kind…

Spovedania. Prima. Am fost dus forțat de la ora de religie, pesemne doamna de religie a simțit cum duhneam a nespălat. Atmosfera era ca la un control medical, de-ăla vero, în curu-gol, de te lasă cu rușine. Era tot un fel de striptis, dar al sufletului. Mă fâstâceam, eram disperat aidoma unei mâțe ce o duci la spălat. Nu știu idioții ăștia că nu știu să înot, că o să intru la apă? Mi-am zis, salvarea mea e să-mi închid gura, să beau în plămâni cât mai mult aer. Durerea și crăpatul măselelor e scurtă la stomatolog. Toate chipurile de pe icoane erau încrâncenate către mine. Am pupat una, dar tot pieziș acuzator se uita către mine. Sunt pierdut! mi-am zis. Popa și-a pus cearceaful negru pe capul meu,  precum un călău care-ți astupă scăfârlia. Îngenunchiam ca un condamnat ce eram. Preotul a început să bolborosească ceva, în zumzet de bondar . Erau întrebări ce nu cereau decât un răspuns: Da-ul ce-mi semna condamnarea. M-am încăpățânat la toate și am răspuns : -Nu am făcut aia, nici pe aia, …răspund doar în fața adunării Naționale! Dacă e tot să fiu acuzat de ceva, vreu un conciliu mai mare, să mă duc la Roma, să-i pup măcar opinca papei! Popa se uita nedumerit la mine, și parcă i-am auzit gândurile:- Apăi, după ce dracu ai venit la spovedanie?!?

you-first-confession

Nu, frate, îmi zice un frate penti, mai târziu, Biserica e Mireasa lui Hristos, Mesia, nu gagica noastră, scria asta acolo…și-mi explică-n chenare, ca tabla-n mulțirii capitolul și versetul din Biblie. Ah, îmi zic, cifrele alea mari de pe Biblia tatei. Un fel de busolă folosită de pocăiți pe imensele talazuri ale Scripturii…

Păi dacă Biserica e Mireasa, nu iubita noastră, atunci pesemne că aceasta a trăit două mii de ani, …homosexual! Câte muieri a scris o carte din Biblie? Cine a scris lucrările de teologie? În ce lume trăim? În ce lume trăiește Biserica? Patriarhală!

Cum nu-mi place matematica, mi-am zis că Sfărșitu-Lumii va veni doar atunci când femeia, Mama Eva și Theotokos (Mama Domnului) se vor întâlni în viața Bisericii. Din pântecul Evei a venit viața noastră, din pântecul Mariei a venit Viața, Hristos, Promisiunea.

mary-eve-sr-grace-remington-ocso-732x1024

Advertisements

Author:

şoţul Veruşcăi,tatăl lui Patrick & a lui Nathan

5 thoughts on “Adolescența: Prima spovedanie

  1. Am citit cu plăcere acest text, la fel ca și pe cel anterior, dar n-am înţeles un fragment.E vorba despre “Biserica e Mireasa,nu iubita noastră,atunci pesemne că aceasta a trăit. două mii de ani…homosexual”
    Autorii Bibliei sunt într-adevăr toţi bărbaţi,mari teologi la fel,dar Biserica e formată din toţi credincioși,bărbaţi și femei,și metaforic e .Mireasa lui Hristos.Îmi scapă ceva,te rog să ma. lămurești.Mulţumesc! Florin Magyar

    1. Florin, îți înțeleg nedumerirea. Poate limbajul adolescentin vulgar e prea zgomotos pentru a înțelege ideea. Lumea, nu doar Biserica, a trăit și din păcate în mare trăiește într-o cultură patriarhală. Istoria e scrisă de bărbați. În mare albi. Și asta cred că-i necinstit și păgubos. Dumnezeu a ales un om, Avraam, un popor, un rege și s-a oprit la o simplă femeie să aducă pe lume pe Hristos: Maria. Asta ar trebui să ne dea peste nas. În ciuda acestui fapt, noi am continuat să scriem istoria cu cerneala testosteronului. Suntem macho, grozavi, supereroi, mântuitori. Eu cred că suntem varză. Cred că ar trebui să ne recunoaștem mândria și să onorăm femeia precum o face Dumnezeu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s