Croitorul, Tartorul & bețivul


Mă găseam în această pestriță comunitate ca după un naufragiu: zdrențuros, fără opinci, însă cel mai valoros lucru care-mi lipsea a fost busola. Alioșa m-a văzut dezorientat și m-a luat sub aripa lui. Dacă mă lăsa să umblu brambura, deveneam o drojdie numa bună să schimbe un butoi de hamei în bere, iar după ani nu mai putea lumea să facă diferența dintre mine sau un copârșeu văruit. Nu-i mai bag de jină lui Dumnezeu, tot mi l-a trimis oarecum pe arhanghelul Mihail, și a sosit la momentul potrivit. Recunosc că aveam așteptări utopice în ce privește comunitatea fariseilor. Mă gândeam că dacă tot s-au scăldat în apa magică botezat, sinagoga ar trebui să leviteze către plaiurile cerești, precum casa lui Carl Fredricksen împăiată cu baloane.

Scriptura, picată din Cer precum la musulmani, era venerată idolatru precum meteoritul de la Mecca. Aveam o reverență față de ea ce n-a văzut nici Mama Domnului la orbii idolatrii. N-aveam conceptul de idolatrie a literei, doar imaginile cu uăchi, nas, urechi făceau obiectul idolatriei, iar cum Biblia noastră n-avea chipuri, nici poze, așa că puteam durni liniștiți. Plezneam gurile păgâne cu ciomag din Exod și Romani dacă doreau să ne contrazică. Grosso modo, fariseii aveau o hermeneutică cabalistă, gnostică. Precum în cultura elenă, trebuia să câștigi favoarea zeilor. Trebuia să fi pus de-o parte. Să fi dragul lui Dumnezeu, altfel nu pupai nimic din misterele Lui. Noi ne mai hrăneam, ca niște maidanezi, cu fărmiturile pline de salivă a stăpânilor.

M-a luat sub acopărământul său, Aliosa, și m-a dus la studiile unui mare învățat saducheu, Hillel. Hillel a fost din tagma fariseilor în istorie, dar în povestea mea e saducheu. Studiile lui pline de măduvă, erau pe degeaba. Nu trebuia parnos cum ni s-a cerut când am participat la niște seminarii ținute de patriarhul saducheilor, ce avea pe atunci ce mai bună editură, cu cei mai buni teologi ever!

Sinagoga a trecut, în trecutul recent, prin persecuțiile romanilor(statul comunist) și a irodienilor (mulți Iuda ce erau infiltrați în sinagogă pentru a fi translatori pentru totolocii romani). Grea e limba bisericii, greacă veche, nu alta, de-aceea romani nu se ostoiau cu învățatul, așa că au racolat oameni din poporul lui Dumnezeu, Iude, și erau remunerați ca translatori.

Sinagoga prea s-a obișnuit cu apărarea, precum cei 300 de spartanii în Termopile, încât și după Revoluție au rămas încrâncenați precum un arici spartan.

4e498a0d34ab429e4c92692fc23493c7

Comunismul și orice sistem secular influențează viața bisericii atunci când aceasta trăiește în palatul ei de cristal.

Sinagoga era condusă în stil comunist, de oamenii cu stare (Tartorul) și oameni cu vază (Profetul). Tartorul avea o tăbăcărie, o burtă de iobag, o palmă de tractorist cu care-și chefelea calfele deseori. I se ierta astfel de apucături fiindcă finanța pastorii mercenari ce veneau să ne evanghelizeze, pentru sume obscene, cât tot bugetul pe-un an alocat de biserică pentru văduve și orfani. Ce mândrii eram noi că vedeam limuzina papei(predicatorului) în rând cu țoaglele Pegas mâncate de molia ruginii, căruțele ce duhneau a bălegar, sau emeseul venit parcă de pe frontul din Est.

Croitorul făcea tot din echipa Antivirus a sinagogii, însă era un trepăduș ce asculta de Profet. El măsura din ochi dacă năframa apostolică era fixată bine pe capul credincioaselor. Treaba era oblă, fiicele Evei au învățat-o ca pe-o poezie: Învelit nu doar acoperit. Că dracii stau păduchi pe podoaba capilară feminină . Baticul,  era un domeniu vast în Summa noastră,  oricum trebuia purtat ca atunci când suferi de oreon,  nicidecum precum o cordeluţă.

Tot ce ținea de vestimentație era domeniul Croitorului: cravată, bumbii, fusta, îmbrăcămintea per se, încălțările. Tocurile ascuțite erau evident interzise, pironeau întru sângerare podeaua de lemn a sinagogii.

Bețivul era îngeraș dolofan, buclucat în parohie. Până am lucrat cot la cot cu el, într-un gatăr, pe vremea când Iliescu și-a dat seama că trebuie să ducă la frizer pădurile României. În zgomote asurzitoare de gatăr, după ce era pilit bine, frățiorul meu ce-i plăcea băutura, se apuca să cânte Domnului:

-Tu-ți dumnezău mă-tii, da` prinde bine poșta aia, că-mi dai peste dejte!

Pestriță cum era, comunitatea sinagogii era compusă din oameni obișnuiți, chiar dacă s-a îmbăiat în râul Milvan…

Advertisements

2 thoughts on “Croitorul, Tartorul & bețivul

  1. m-am întrebat, citindu-te, de ce biserica nu încurajează astfel de scrieri. de ce studenți ca tine (adică așa cum gîndești tu) au fost trimiși la plimbare pentru un an sau mai mulți de unora li s-a acrit de teologie ca vulpii după struguri…

    păi simplu (mai mult ca sigur că nu e singurul răspuns posibil, mai ales judecînd după capetele rotunde sau patrate de pe lista blogurilor afișate de tine): în biserică nu se încurajează opoziția pentru că opoziția, sau dacă vrei altermnativa, este rea, eretică, demonică, nesigură, prostească, lipsită de credință, și deci înspăimîntătoare. chiar și zona gri este periculoasă, pentru că trebuie să sondezi, să treci de limite, să greșești cîteodată. iar fariseii și saducheii preferau să fie perfecți.
    de multe ori am impresia că unele biserici9 sunt fpormate de echipe de croitori, tartori și profeți și că bossul știa el ce zicea cînd amintea de rămășița aceea. dar nu pot să fie decît subiectiv.

    if iu nău uăt ai min!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s