Posted in din ce mai scriu

Când Gizăs îți face cu ochiul


Am stat doi ani în bancă până la botez. Eram neofit. Nu eram vrednic pentru Împărtășanie. Nici kosher. Când trecea diacu în dreptul meu cu sucul de struguri și pita pe plită, nu mă baga în seamă precum odinioară Îngerul morții pe ovreii înrobiți în Egipt, la primul Paște. La paștele cailor îmi vine și mie rândul, îmi ziceam  frustat. Atmosfera nu era de sărbătoare ci de mormântare. Toci boceau, niciunul vesel. În vreme ce se perinda diacu printre rânduri cu potirul și pita, adunarea se cânta în bocete. Eu cum mi-am terminat Tatăl nostru îmi aruncam privirea pe aici, pe acolo. Peisaj colorat în culorile vieții.

Cina (Domnului) Împărtășanie-Euharistia era o sărbătoare lunară la farisei, ce se ținea anunțată cu trâmbițe, în ultima săptămână din lună. O sărbătoare la care era musai să participi, chiar dacă nu aveai încă dezlegare să guști din bunătățile Domnului. Era un fel de Jubileu. Trebuia în toată luna să-ți rezolvi, în stil pocăiesc, certurile, neînțelegerile, zavistiile, bârfele, ura, toate tărășeniile. Pesemne că comunitatea realiza că toate bulendrele nu s-au spălat așe cum trebuie, iar prezența Domnului nu era o pricină de bucurie, ci un moment de groază. Mânia lui Dumnezeu se simțea prezentă, în deacu ce se credea Îngerul Morții, ce plimba potirul la cei vrednici.

Pe lângă murmure, boceli în rugăciune auzeam și șușoteli. Îmi întorc capul. Fratele X cu sora(muierea) lui X erau în tratative de pace. Comunicau vizual. Vine în spatele lor Îngerul Domnului cu potirul și nu s-au împăcat. E mai lesne să-ți ceri iertare făcând cu ochiul, decât să fi umilit în pocăință acasă de nevastă. Clipești cu uăchiul și Gizăs te-a iertat, dacă și păgubitul îți răspunde afirmativ.

eye-contact

Unii alegeau să se spovedească în camera pentru copii, care acum era golită, fiindcă episcopul fariseu aștepta păcătoșii la mărturisire. Puțini alegeau calea asta. Era umilitor să te vadă toți sfântocanii că recunoști că ai nevoie de spovedanie. Doar ortodocșii au nevoie de spovedanie, patrașir, lumânări și o scară a lui Iacov cu sfinți birocratici, ce-ți pierd rugăciunile adesea. Noi avem linie directă cu Yahweh. Cu Jesus. Și dacă Gizăs îți face cu ochiul, ești mântuit!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Author:

şoţul Veruşcăi,tatăl lui Patrick & a lui Nathan

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s