Teologia în piatră(I)


Biserica este ceea ce a fost Horebul pentru Moise odinioară. Un spațiu sacru. Prezența lui Yahweh te mână la șireturi. Este totodată și un loc public, unde credincioșii pot să se închine liber, să celebreze liturghia. Are aceeași funcție ca un spital, post de pompieri, etc, este în slujba comunității. Liturghia în esență se poate traduce și astfel: slujirea celorlalți. Toți am văzut biserici grandioase, arta, istoria ei ne face să ne punem mâna la gură întru fascinație. Multe au devenit muzee. Sau pub-uri, ca aici, în Irlanda. Sfințirea ei ca loc al prezenței lui Dumnezeu nu o garantează istoria, arhitectura, pensula lui Michelangelo ci virtutea consacrării ei, cum spune și Joseph Pieper:

O clădire nu devine biserică în virtutea arhitecturii ei ci în virtutea consacrării ei.

Pare o dihotomie faptul că o clădire publică, seculară poate fi în același timp sacră. E un mister și faptul că Dumnezeu s-a întrupat. Și ia trup de fiecare dată la Euharistie, pe Altar. Biserica e zidită de dragul Altarului. Altarul de dragul Împărtășaniei. Iar Împărtășania se celebrează și este oferită spre slava lui Dumnezeu întru mântuirea păcătoșilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s