Dragostea la penticostali


Mi-am petrecut tinerețea la penticostali. Nem club, duhan, party, beții. Coptil cuminte. Stoic și platonic. Cã vorba aia, dacã îți râde o fatã cu ochii, unde sã-i vorbești? În bisericã trebuie sã asculți zumzetul popii, iar afarã, ca-n filmnul fantastic Scufița Roșie, bântuie dihaniile și te-mpiedici în pãcat. Aș fi scos-o la un dans, însã sã înțelegeți cã aceastã formã de artã nu exista la noi, cum nu exista fum de trabuc în adunare. 

Mai rãmânea o singurã opțiune: sã îi bați la ușa casei, unde te-aștepta mârâind tatãl ei buldog și turbat, mama ei cu ochi Raze X, și urechi ultrasound. Ce poți vorovi cu mândra, decât din Biblie. Și așa trece veacu’ și fata devine bãtrânã și câinii îți mâncã nãdtajii. 

Când am scãpat de gardurile penticostale, de mirodenile indiene, am întâlnit-o pe Vera. Dupã o lunã, nici nu ne-am țucat, și o întreb fãrã inel sau îngenuncheat( știa cã nu-mi plec jerunchiul decât Domnuli) : 

-Tu Vera, vrei sã fi muierea me’, sã ne dãm laolaltã! 

Îmi râde și mã-ntreabã, -Da’ nu crezi cã te pripești? 

-Nuuuu, nu mai vreau 7 ani sclavie la Laban, te știu din vãșnicie, mi-a zis Calvin de tine, dintodeauna am fost prieteni, alea 7 vieți bãfore…hopa, am sãrit calul în Adamu și Eva lui Rebreanu. O sã fie cu hapy end, nu ca acol…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s