Posted in Interpretare, Omiletică

Dacă te apuci de predicat,fumează un trabuc întâi!


Omiletica, bat-o vina, știința retoricii, e precum matematica, neiubită, neîndrăgită de bieții păstorași. Postul acesta e pentru cei ce sprijină amvonul. Dacă-i prea acid, luați un omeprazol, sau cărbune medicinal. 🙂

În 10 ani am asistat la mii de ore de pricing(predicare). Vorba profesorului de omiletică, Haddon Robinson, dacă mă luam după acești pretinși Spurgeon, ajungeam mai ateu decât Bernard Russel. Câteodată e mai ferice să joci Clash of Clans pe smartfon în băncile bisericii, decât să asculți tâmpeniile și urletele, „pline de Duhul” a unor predicatori.

Am dat de fel de fel de personaje ce s-au perindat pe la amvon, „trimiși” precum apostolii, de Dumnezo personal, i-a sunat dimineață, și i-a mânat în întunecimea Budulăilui, să ne dea lumină, că tare orbecăiam.

Când n-aveam musafiri, eram chemați la Rondul de Noapte, precum Jon Snow, fiecare, bărbat. Auzeai orice, numai Cuvântul lui Dumnezeu nu. Scandaluri, bârfe, povești fără sens, tâmpenii, idioțenii, puteam sparge semințe și mă uit la telenovelă. Aflai rufele nespălate ale comunității, și te amuzai copios, străin fiind. Ne-ntrebam ca prostovanii, de ce nu dădeau a doua oară consătenii pe la noi.

  1. Cine predică să predice Evanghelia lui Dumnezeu. Preoții/pastorii/învățătorii nu au vreme bugăt pentru povești demne de o telenovelă.
  2. Problema greoaie stă în înterpretarea Cuvântului și comunicarea lui.

Cea mai greoaie parte a pastorului teolog e exegeza și hermeneutica. Cum sfătuia Karl Barth tinerilor studenți:„Exegeză, exegeză și iar exegeză!”

Nu ai nicio șansă să fi un bun deslușitor a tainelor lui Dumnezeu dacă nu pui mâna pe literatură teologică: comentarii biblice, lexikoane, dicționare, jurnale teologice, etc. Apar mii anual. Sute de cărți de prima mână, din păcate, în limba engleză.

E cam obligatoriu să pui mâna pe engleză, altfel, în limba română, resursele sunt limitate.

Omiletica! Arta oratorilor greci. Oleacă de actorie nu ar strica. Văd adesea mulți predicatori care țopăie ca Tiger din Winnie the Pooh. Dacă-i dau pe mut și le urmăresc gesticulațiile, mimica, sunt…de-a dreptul caraghioși. Limbajul e 90 % nonverbal. Știu, vi se pare o exagerare, dar dacă vă uitați la Mr.Bean, îmi dați dreptate.

Am urmărit câțiva prieteni cum predică. Am câteva comentarii. Știu că-s pregătiți teologic, dar unii nu folosesc tunul. Predică pentru bunica. Înțeleg că trebuie să-i înțeleagă toată lelea cu năframă, dar adurniți neastâmpărații tineri. Sunt destui predicatori pentru common-people. Voi sunteți academia, Luther, Wesley, Baxter. Stâlpii bisericii să clănțăne ascultându-vă. Nu mă refer aici la decibeli, și la urlete istericale, sau plânsete lacrimogene.

Pregătirea predicii. Nu cu ajutorul jurnalului lui Pustan, Predici de sâmbătă seara! Jurgen Moltmann a fost sfătuit de un profesor de-al său, să nu se apuce de predat/predicat decât dacă se pregătește 20 de ore pentru o oră de predicat/predat!

Lungimea și timpul predicii. Am urmărit un prieten care a fost pus la predicare după alți 3-4 predicatorași. Lumea nu mai avea astâmpăr. A mai făcut greșeala să facă o introducere luungă plictisitoare de te lăsa cu căscaturi. M-a pierdut după 5 minute. Predicarea e sacră. Nu accepta să predici la coadă! Nu pierde vremea cu introduceri irelevante. Cele mai bune cărți sunt scrise concis. Și predicile la fel.

Dar înainte de toate, tre-să fumezi trabucul lui Spurgeon, prințul predicatorilor, să ai bas, spre slava Domnului!