Știința, bat-o vina!

Am avut un profesor de fizică extraordinar. Luam doar 6, fiindcă nu știam matematică să rezolv ecuațiile. Mă rezumam la poveștile fizicii. Mi-am omorât uimirea pentru științele exacte odată cu pasiunea pentru teologie. Se știe că teologia e în ceartă cu știința de la episodul cu Galilei. Teologia răspunde la întrebarea Cine? stiința încearcă, prin experimente empirice să răspundă la întrebarea Cum? a creat/ funcționează micro & macrocosmosul…

Până acum, fizicienii, nu au o lege care să încapsuleze toate legile fizicii; au una pentru pentru macrocosmos și una pentru microcosmos, care, se contrazic după calcule, dar care independent, fiecare funcționează extraordinar. Din descoperirile fizicii a secolului trecut, avându-l ca geniu pe Albert Einstein avem NASA, sateliții, netul, computerele, centralele nucleare, investigațiile medicale, etc.

Citesc cartea Svetlaniei Alexievich, Chernobyl Prayer: A Chronicle of the Future, și îmi încheață sufletul să realizez că particulele radioactive împrăștiate pe tot mapamondul în scurt timp, au o viață de până la 200.000 de ani! Că în comparație cu viața umană aceste particule ucigașe sunt veșnice! Ne mai întrebăm de unde atâta cancer? boli incurabile? boli cromozomiale? etc..

În cartea autoarei, despre dezastrul atomic, sunt oameni care acuză oamenii de știință că se joacă de-a Dumnezeu. Adevărat că mii de vieți se salvează zilnic prin fizica atomică: de la raze X, coronarografii, scanării ale organelor, tot așa, această descoperire a șters în dezastru Hieroșima, Nagasaki, Cernobâl, etc.