The Lord of the rings: The Duel, joc de societate


pic237017_mdL-am găsit într-un second hand de jucării, şi era ostracizat de societate fiindcă era într-o limbă oarecum nedesluşită; nu era nemţească ci holandeză. Am căutat pe niet şi am găsit regulile jocului, nu foarte complicate, şi am convins- o pe Veruşca mea să ne zmardoim pe podul din The Lord of the Rings. Era tare în avantaj, însă am făcut egal, dintr-o eroare strategică a ei. E ca la şah, poţi câştiga, poţi pierde sau egal.

În Stăpânul Inelelor Gandalf,Frodo şi ceilalţi au fost atăcaţi in Camera lui Mazarbul de către orci şi Balrog. Gandalf l-a înfruntat pe Balrog pe podul lui Kazad-dum zdrobind podul pentru a cădea dihania în abis. Lucrurile nu s-au oprit aici, după cum ştim, Gandalf căzuse pradă dihaniei, amândoi căzuseră, spre pieirea lor, în abisul plin de umbre şi moarte.

Asta-i tema jocului, lupta între lumină & întuneric, un joc în doi, care are 3 lupte preliminarii şi una finală. La finalul fiecărei runde jucătorul care are mai mare energie magică poate urca pe treptele podului, iar la final, acela care e mai sus câştigă. Dacă un jucător ajunge mai repede pe treapta de sus a podului e declarat biruitor.
Jocul conţine o tablă de joc, un pod tridimensional care trebuie asamblat, o figurină a lui Gandalf, una a lui Balrog, şi 54 de cărţi, pentru fiecare jucător câte 27.

Jocul se pregăteşte ca în imaginea de sus. Gandalf alături de Frăţia Inelului, iar Balrog cu orcii şi dihanile lui de cealaltă parte a hăului. Peste râul cu lavă se aşează podul. În partea dreaptă a lui Gandalf cel Sur se observă pe tabla de joc o grilă.
Această grilă măsoară puterea magică a eroilor noştri. Fiecare erou are câte un cubuleţ(token) pentru a urmări gradul de magie de-a lungul rundei. Dacă token-ul ajunge pe o treaptă negativă atunci runda e pierdută. Iar dacă ajunge pe treapta superioară atunci eroul are posibilitatea să urce treptele podului.
La început Gandalf începe lupta. Fiecare jucător are 27 de cărţi, care le amestecă precum la poker, din care va lua pentru fiecare rundă preliminară câte 9. După ce le-a văzut, înaintea începerii luptei trebuie să aleagă 3 din ele, să le aşeze cu faţa în jos pentru Lupta Finală. Din cele 3 lupte preliminarii va pune de-o parte cele mai bune cărţi pentru sfârşit, în total 9 cărţi. Gandalf pune prima carte jos(din cele 6 care i-au mai rămas) provocându-l pe Balrog.

Fiecare carte are în stânga şi în dreapta ei un câte 4 cercuri(în cazul lui Gandalf) şi romburi pentru cărţile lui Balrog. Cele din stânga cărţii indică puterea defensivă iar cea din dreapta pe cea ofensivă.

Şi tot aşa fiecare jucător îşi alege o carte care să o joace. Au avantajul strategic să aleagă o carte cu mai mari puteri pentru a-şi zdrobi adversarul. Jocul se poate termina când fiecare jucător epuizase cele 6 cărţi, sau dacă cursorul(token-ul) ajunge în zona negativă.
Fiecare jucător are şi cărţi cu abilităţi speciale care le poate juca.
La fiecare final de rundă se măsoară distanţa dintre cursorul(token-ul ) fiecăruia:
Daca sunt egali, sau distanţa între ei este de 1 sau 2 pe rigla ce marchează puterea magică, atunci eroul cel mai avansat urcă o treaptă pe pod. Dacă diferenţa e de 3-4 urca 2 trepte şi în final, dacă e 5 sau mai mult, urcă 3 trepte.
După lupta finală, dacă nimeni n-a ajuns printr- o minune pe treapta superioară a podului, cel care e mai sus pe pod câştigă! Se poate face şi egal.
E un joc plin de strategie şi suspans, cu o poveste ruptă din creaţia lui Tolkien, care vi-l recomand cu drag iubitorilor de boardgames!

Zelotul , Viaţa şi epoca lui Isus din Nazaret


2588_10bf924b

Cartea mi-am cumpărat-o dintr-un supermarket alaltăieri şi nu mi-a luat decât vreo 5 ore ca s-o termin. E o carte care m-a făcut să-mi adun lucrurile care le cunosc şi să mi le sistematizez. Chiar titlul cărţii ne rezumă esenţa ei, anume că Isus din Nazaret n-a fost Mesia ci un zelot ca mulţi contemporani ai lui, care a râvnit la scaunul de domnie a lui David, nădăjduind că printr-o răzmeriţă, revoltă sau revoluţie să uzurpe domnia tiranică a Romei pe Pământul Sfânt.

Cine scrie cartea aceasta? În 1979 Reza Aslan s-a mutat cu familia în America din pricina revoluţiei iraniene. La 15 ani s-a convertit la creştinismul evanghelic până când a ajuns la Hardvard, când s-a reconvertit la Islam. Dale Martin şi Bart Ehrman, specialiştii pe NT şi creştinismul timpuriu, îl acuză pe Aslan că nu are competenţe să scrie o carte despre Iisus deoarece nu studiase iudaismul secolului I, nici NT, s.a.m.d., însă Aslan se laudă de două, trei ori în cartea sa că el studiase două decenii în aceste domenii. El este profesor acum pe alt domeniu decât el “studiase”. Aşadar nu e un specialist în domeniu, doctoratul şi masteratele fuseseră făcute pe alte domenii decât creştinismul timpuriu, NT sau iudaismul sec I.

Este o carte care a ajuns binevândută, precum Codul lui Da Vinci, nu mai este un mister că o carte scrisă de un nespecialist în domeniu să devină celebră, cum multe cărţi scrise de specialişti se sting în anonimitate.

Cu diferenţele care există, această carte se aseamănă mult cu cartea lui Jacques Duquesne, Isus, tradusă la Humanitas. Însă cartea lui Duquesne e mai bine structurată, spre nemulţumirea mea în Zelotul autorul începe un capitol şi îl continuă peste trei. E cam destructurată.
Cele două cărţi sunt asemănătoare fiindcă sunt scrise de nespecialişti în domeniu, însă urmează acelaşi tipar al teologiei liberale: decrediblilizarea canonului NT, a miracolelor(în special naşterea din Fecioară), demitologizarea NT(teoria lui Rudolf Bultmann), şi reînvierea teoriei teologilor germani din sec XIX anume că creştinismul timpuriu a supravieţuit în două curente, cel elen avându-l promotor pe Sf.Pavel, şi cel iudaic pe Iacov.
Chiar dacă subtitlul ne spune că este o carte despre Iisus şi epoca Lui, prea puţin se ocupă de persoana Lui. Precum ereticul Marcion odinioară, Aslan îşi alege el textele care sunt credibile şi care ba. Este strigător la cer că acordă mai multă credibilitate unui Iosif Flaviu sau epistolelor clementine decât NT!
În nici o carte n-am mai găsit să se fi spun că Iisus a fost un discipol a lui Ioan Botezătorul:

Încercarea frenetică de a reduce importanţa lui Ioan, de a-l face inferior lui Isus- aducându-l aproape de nivelul unui mesager- trădează o nevoie urgentă din partea comunităţii creştine iniţiale de a contracara ceea ce dovezile istorice sugerează în mod clar: indiferent cine a fost Botezătorul, de unde provenea şi ce intenţiona prin ritualul său, este foarte probabil ca Isus să fi fost unul dintre numeroşii săi discipoli atunci când şi-a început misionarismul.

Iată ce crede despre minuni:

Toate poveştile miraculoase ale lui Isus au fost exagerate cu trecerea anilor şi încărcate de semnificaţie creştină, aşa că niciuna dintre ele nu poate fi validate istoric.

Acesta e un semn de neprofesionalism, să afirmi în termeni categorici că şti ce gândea Isus.

Dacă Împărăţia lui Dumnezeu nu este nici pur celestă, nici integral eschatologică, atunci ceea ce propunea Isus trebuie să fi fost o împărăţie fizică şi prezentă: o împărăţie reală, cu un rege propriu-zis, care urma să se instaureze pe Pământ. Categoric, aşa ar fi înţeles-o Isus.

Şi în final, după Aslan, Evanghelistul Marcu e responsabil de Holocaust:

…o poveste scornită de Marcu strict în scopuri evanghelistice, pentru a absolvi Roma de vina morţii lui Isus, este exagerată odată cu trecerea timpului până la limita absurdului, devenind astfel începutul a două mii de ani de antisemitism creştin.

Iosif Ton despre Bill Jonhson


Sunt unul care il cunosc pe Iosif Ton din cursurile si zecile de carti pe care le-a scris. Pana mai ieri era un om echilibrat, director la editura SMR, unde se publica unele dintre cele mai bune volume de literatura crestina evanghelica. Erau mana cereasca in Romania dupa comunism. Si la capitolul carti de calitate evangjelica suntem in coada Europei, vorba unui prieten, cand ajungi in Romania trebuie sa ne dam ceasul cu 50 in urma.
S-a scris si in ziarele centrale din Romania despre colaborarea lui Iosif Ton cu securitatea. Din cate am inteles el a recunoscut ca a colaborat cu diavolul in comunism pe cand era ateu, dar dupa aceea s-a lepada, fiind chiar persecutat de securisti. Insa cutia pandorei s-a deschis la CNSAS, si a adus adevarul cu multe belele pentru multi. Sa fi o somitate are si fateta nedorita ca atunci cand calci pe bec ca mai toti muritorii de rand, reflectoarele sunt pe tine, responsabilitatea e intreita, mai ales cand esti supranumit patriarhul baptistilor din Romanika.

Aici puteti gasi un articol despre Ton si CNSAS.

E greu spre imposibil sa-ti lasi faima si adulatorii asa peste noapte pentru a recunoaste tarasenile care le-ai facut. De la comfortul zilnic, trepadusii idolatrii care-ti pupa mana ca la papa, sa ajungi simplu membru pus pe silent e o prapastie de netrecut. Am banuit ca se eschiveaza, ca face pe victima, ca-si cauta amvonul mult dorit la alte beserici cu viziuni radicale din cea care a fost. De la biserica baptista conservatoare la Assemblies of God, emergente, suprarealiste, care vand gogosi enoriasilor. Vorba lui Ieremia, sperante desarte.
Minciuna a crescut proportional cu caderea lui, episodul vindecarii fiicei lui a coincis exact cu momentul cand a fost ejectat de catre toate bisericile baptiste de pe mapamond, drept care a avut un motiv spiritual sa se alipeasca de Assemblies of God, nu doar din dorul dupa amvon. Simtul ridicolului uneori e mai de dorit decat cel al umorului, si ce caraghiosi suntem fara el, demni de mila.
In predica de sus cred ca nici nu aminteste de Isus Hristos, si crucea Lui, lucru care nu lipsea niciodata inainte. Il lauda pana la greata pe un anume Bill Jonhson, care dupa cateva cautari pe youtube mi-am zis ca am dat de un alt caraghios asemanator lui Ton, care numai Evanghelia nu o predica. I’ll aduleaza, ii premareste cartea care va deveni( acum Ton e si prorooc) nu doar bestseller ci carte de capatai a secolului!?!  Pai nu Scriptura e cartea noastra de capatai?  precum Arghezi ne spunea in poezie?  Unde a ajuns Ton?
Cati slujitori ai Cuvantului se aseamana tot mai putin cu Ioan Botezatorul… In Evanghlia dupa Ioan e tot pe minus. Dupa ce n-a fost gura de profet mai bine de 400 de ani, toate reflectoarele erau inspre Ioan. Si totusi, el stie sa se retraga si sa arate spre Mesia. Era asa mare tentatia sa te aduleze oamenii incat, cu toate indrumarile spre Hristos, tot s-a mai gasit unii urmasi a lui Ioan sa formeze o grupare in Efes in cinstea vestitului prorooc.
Auzi ca in Redding nu e nici un pacatos, areu etc.Ca voia lui Dumnezeu, ba chiar Imparatia e acolo, si pentru asta acest Johnson ii cere lui Dumnezeu sa eradicheze cancerul, nu le mai place la oameni cu boala asta, ei nici nu vor un leac, ci cancer free!  Ma intreb, sunt astia zdraveni la cap?
Citeaza cateva carti in engleza, sa stim doar ca n-a fost degeaba pe la Oxford, lucru care m-a infuriat. Ce, la bietii enoriasi le trebuie bibliografie sau Evanghelia, care e puterea lui Dumnezeu care mantuie?  E ok sa recomanzi carti, dar in alt cadru, mai academic, nu de la amvon, unde nu ar trebui pierdut timp cu tarasenii de astea.
Imi pare sa cred ca Ton s-a prostituat, ca a coborat stafeta, ca nu mai are puterea de ieri, si ne vinde povesti. Spun ne vinde, fiindca anul trecut a tinut un curs la Cluj contra cost, ca l-a cam parasit sponsorii.

Ganduri despre rastignire


image

Cand citim Evangheliile ne frapeaza un amanunt deloc neglijabil: opacitate uceinicilor in a recunoaste in maestrul lor pe Mesia. Petru nici nu a dorit sa auda ca Iisus avea menirea sa fie crucificat. Nu a mai dorit sa auda de inviere si glorificare, era tare de urechi precum filozofii din Atena la predica lui Pavel. Era o blasfemie ca romanii sa-l crucifice pe izbavitorul lor, cand ei,uceinicii, se asteptau ca lucrurile sa fie chiar pe dos. Cat timp flutura steagul roman la templul din Ierusalim evreii erau tot in robie. Jugul imperialist era greu si apasa de ceva buna vreme. Insa Pavel rezuma esenta Evangheliei altfel decat si-au inchipuit multi contemporani, si multi postmodernisti din zilele noastre.

Caci v-am dat,intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi; si cananfost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi; si ca S-a aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece.

(1 Corinteni 15,3-5)

Si aceasta expresie “dupa Scripturi” trebuie inteleasa dupa Scriprurile acelor vremuri de tranzitie vetero-testamentare, sa nu ne gandim la scrierile NT, care nici macar nu erau scrise toate. Ce sa mai vorbim de Canon, care avea sa se formeze secole mai incolo. Cand ne gandim la Scripturile vetero-testamentare putem sa spunem Legea, Psalmii si Profetii, dupa impartirea data de traditia iudaica.
Aici gasim paradigme infatisand profetic moartea lui Mesia. Sarpele “crucificat” pe prajina de Moise, aducator de vindecare celor care credeau mesajul lui.

Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa Se inalte Fiul Omului, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.

(Ioan 3,15

Avraam si-a adus ofranda pe unicul lui fiul ca semn dse ascultare de Dumnezeu. Dumnezeu nu-l lasa sa-l jertfeasca,insa El isi da Fiul ca jertfa pentru omenire.
Mielul injunghiat de Paste cu sangele care evreii isi ungeau usiorii usii, semn pentru ingerul mortii de a trece mai departe, este o alta imagine a lui Mesia care a sters cu moartea Lui zapisul cu pacatele noastre.
Potrivit lui Meliton de Sardia ingerul mortii nu s-a abatut de la casele evreilor datorita ritualului cu sange care si-au stropit usiorii usii, ci datorita Jerfei lui Mesia. Toate ispasiriile de la Templu, sarpele din pustie, evreii omorati de Paste s-au facut in contul Jerfei lui Mesia.

Ochii uceinicilor s-au deschis si viata lor a luat o alta intorsatura, dupa intalnirea lor cu Mesia inviat. Cea mai colorata ipostaza este relatata in Evanghelia lui Luca, cand doi uceinici se intalnesc cu Mesia inviat pe drumul catre Emaus,care nu-L recunosc,nici in timpul drumetiei, nici cand vorbeste cu ei. Iisus li se descopera doar la frangerea painii, iar uceinicii au parte de o binemeritata mustrulaiala din partea lui Iisus:

Si El a zis catre ei: O, nepriceputilor si zabavnici cu inima ca sa credeti toate cate au spus prorocii! Nu trebuia oare ca Hristos sa patimeasca acestea si sa intre in slava Sa?  Si, incepand de la Moise si de la toti prorocii, le-a talcuit lor, din toate Scripturile, cele despre El.

(Luca 24,25-27)

Poate a fost si estebo rusine ca Dumnezeu sa fie crucificat,umilit,badjocorit, omorat. Era o disputa tema aceasta in sec IV intre Eunomius si Vasile al Cezarei, rusinea Dumnezeului rastignit. Eunomius rezolva proplema aceasta spunand ca nu a fost decat un om rastignit, nu un zeu. Grigore de Nyssa i-a raspuns lui Eunomie spunandu-i ca acesta se rusineaza de Cruce. Patimile, continua Grigore, nu arata slabiciunea lui Dumnezeu, ci dimpotriva, reveleaza

puterea nemasurata prin care acceptarea jertfei a fost cu putinta, este de trebuinta sa-I aducem aceeasi cinstire Dumnezeului aratat prin Cruce precum ii aducem Tatalui.

Un echivoc romanesc: a fost sau nu Holocaust? Lucian Boia


978-973-50-3838-0

 

SUNT DESTUI ROMANI care nu vor sa admita ca exterminarea evreilor in anii celui de al Doilea Razboi Mondial ar avea ceva  de a face cu Romania. Odata ce romanii nu accepta sa fie considerati antisemiti si socotesc ca de felul lor se poarta exemplar cu “ceilalti”…In realitate, aplicata Romaniei, problema Holocaustului pune inca o data in evidenta contradictoriul comportament romanesc, greu de prins intr-o formula unificatoare. S-a spus despre romani, inclusiv de catre catre cativa autori straini cu prestigiu, ca in al Doilea Razboi Mondial ar fi fost la fel de virulent antisemiti sau ar veni imediat la rand dupa Germania nazista. Dupa cum s-a facut si aprecieri foarte diferite(si de catre unii evrei), mai in avantajul romanilor. S-a vorbit despre maresalul Antonescu, daca a ucis sau a salvat evrei. Raspunsul este iarasi tipic pentru conditia echivoca a culturii romanesti, a mentalitatii, a atitudinilor romanesti. Da, maresalul Antonescu a salvat evrei, si da, maresalul Antonescu a trimis evrei la moarte. Nu stiu ce alegem din asta, dar suntem iarasi in spatiul romanesc, imprecis prindefinitie. A fost, in Romania, Holocaust? In Romania a fost Holocaust. In Romania nu a fost Holocaust. Ambele aprecieri pot fi sustinute si pana la urma suntem nevoiti sa le privim impreuna. Realitatea bruta este ca foarte multi evreidin Basarabia si Bucovina au pierit in lagarele din Transnistria, dupa cum au fost trimisi la Auschwitz evreii din Ardealul de Nord, care apartineau insa pe atunci Ungariei. In restul Romaniei(cu exceptia cumplitului pogrom de la Iasi din iunie 1941), masurile antisemite- aplicate de altfel destul de confuz- n-au vizat exterminarea populatiei evreiesti. Evreii au fost umiliti si spoliati si au stat ani de zile cu amenintarea deasupra capului, dar in acelasi timp li s-a permis sa desfasoare activitati culturale proprii si sa intretina institutii de invatamant, inclusiv la nivel universitar. Important e ca au scapat cu viata. In acest caz, cel putin, neoranduiala romaneasca a avut efecte mai bune, sau mai putin rele, decat implacabila organizare germana.

Lucian Boia, De ce este Romania altfel?, Humanitas 2013

 

 

Cum îl vedem pe mareșalul Antonescu?


 

 

După începerea războiului împotriva Uniunii Sovietice, sub pretextul că evreii din Basarabia și Bucovina au favorizat pe ocupanții sovietici prin acte criminale împotriva armatei române, Antonescu a decis să deporteze populația evreiască a acelor provincii dincolo de Nistru. Însă fără niciun motiv, aceași soartă a suferit și celelalte comunități de evrei și țigani din întreaga țară. Numărul deportațiilor a fost estimat la 150000 de oameni, care au fost abandonați în stepă, fără un acoperiș deasupra capului, lăsați în voia soartei. Fuseseră lăsați în Transnistria, o zonă de război, unde armata germană(cunoscută pentru brutalitatea sa) mărșăluia, i-au făcut dispăruți peste noapte. Puțini sunt acei care au scăpat de bestialitatea nemțiilor. Această tragedie nu-i este atribuită doar lui Antonescu și guvernului său, ci întregii noastre nații.

Trebuie spus că mareșalul Antonescu și-a schimbat atitudinea față de comunitatea evreiască în următorii ani(1942-1943) când a refuzat repetat să predea evreii din țară germaniilor. Chiar a suportat financiar salvarea evreiilor din vest sau din nordul Transilvaniei ocupată de unguri. Oricum, ceea ce s-a întâmplat în 1941 eclipsează  actele de eliberare a evreiilor din 1942-1943.

din Neagu Djuvara, A brief illustrated history of Romanians, Humanitas 2014.

Cum îl vedem pe mareșalul Antonescu? Și-a meritat pedeapsa cu moartea dată de comuniști?

download (1)

 

 

Răzbunarea rușiilor: masacrul din Nemersdorf


Citeam cartea lui Ian Kershaw,Sfârșitul, proaspăt apărută la Editura Corint și am dat peste un pasaj destul de năucitor despre cruzimea rușilor în drumul lor spre Germania, prin Prusia Orientală:

Potrivit celei mai vii relatări, oferită nouă ani mai târziu, un bărbat din Volkssturm, a cărui companie fusese trimisă să ajute la curățarea Nemersdorfului după atac, vorbea despre trupuri goale ale unor femei crucificate pe ușile hambarelor, despre o bătrână al cărei cap fusese spintecat în două cu un topor sau o cazma și de 72 de femei și copii mutilați bestial de soldații Armatei Roșii. Se spunea că toate femeile fusese violate. Trupurile au fost deshumate și cercetate de o comisie internațională de doctori, se afirmă mai departe în mărturie.

download
battle_nemmersdorf1

Bundesarchiv_Bild_101I-464-0383I-26,_Nemmersdorf_(Ostpreußen),_ermordete_Deutsche